Renaşterea

Capitolul 26

Sofia P.O.V

Au trecut aproape două luni de la împăcarea surprinzătoare a celor doi şi nu ne aşteptăm ca planul lui Chris să funcţioneze. Ba mai mult, s-a sfârşit cu o cerere în căsătorie şi totul a revenit la normal. Mă bucur extrem de tare pentru ei şi sper să nu se mai despartă niciodată. Iar în ceea ce ne priveşte pe noi, suntem în pline pregătiri pentru nunta noastră. A mai rămas foarte puţin timp până la ziua cea mare şi încă avem multe de făcut.  Amândoi suntem foarte stresaţi şi vrem ca totul să iasă aşa cum ne dorim, dar cel care ne calmează este André, puişorul nostru care creşte pe zi ce trece şi ne topeşte cu zâmbetul său gingaș. Însă, surpriza cea mai mare a venit din partea lui Liv care a vrut să ne ajute cu toate pregătirile, draga de ea.

Sunt trezită din cauza unor sărutări umede pe spate şi deja ştiu cine este făptaşul.

— Haide, iubito, trezeşte-te!

— De ce? Mai vreau să dorm...

— Cum adică 'de ce'? În curând vor ajunge Chris şi Elis la noi şi avem multe de făcut. Ai uitat?

— Da, îmi pare rău. Am uitat complet.

— Este în regulă. Ştiu că ai avut o noapte grea. Năzdrăvanul nostru nu a fost deloc cuminte, dar adineauri am reuşit să-l adorm.

— Mulţumesc, iubitule! Nu ştiu ce mă făceam fără ajutorul tău. îi spun şi mă cuibăresc la pieptul său cald.

— Dar nu ai pentru ce să-mi mulţumeşti. Doar nu l-ai făcut singură. Apropo, când vrei să-l facem pe următorul?

— Stai... Ce?!

— Nu te speria, scumpo! Glumeam... André face cât trei copii la un loc.

— Da, aşa este. Dar lasă tu acum copiii! Nu spuneai că avem multă treabă de făcut azi?

— Avem, dar aş sta cu tine aici pentru totdeauna.

Ne ridicăm cu greu din pat şi imediat după ce luăm micul dejun, apar cei doi. Eu şi Elis cred că ne contrazicem mai bine de jumătate de oră în legătură cu modelul de rochie pe care mi-l doresc, timp în care bărbaţii noștri par de-a dreptul exasperaţi.

— Pentru numele lui Dumnezeu! Vă puteţi opri din vorbit măcar două minute? Iubito, mergeţi azi împreună şi cumpăraţi o rochie! Nu contează ce fel de model este, atât timp cât îţi place ţie.

— Cum adică nu contează? Rochia trebuie să se potrivească și cu decorul localului pe care l-aţi ales, cu...

— Elis, gata! Cred că au înţeles. Aiden are dreptate. Orice ar fi, azi trebuie să am rochia de mireasă. îi spun şi-l văd pe viitorul meu soţ privindu-mă printre gene, zâmbind.

— În sfârşit! Să ştii că eu te iau de soţie şi fără rochie. îmi şopteşte ultima parte la ureche, în timp ce-mi depune un sărut scurt pe gât.

— Bine, fie. Dacă tot rezolvăm azi cu rochia, trebuie să ne ocupăm şi de petrecerea din seara asta.

— Stai puţin! Ce petrecere?

— Cum adică ce petrecere? Cea pentru ultima voastră seară de burlăcie.

— Elis, noi nu am discutat despre nicio petrecere. Nu este nev-...

— Bineînţeles că este nevoie. Voi trebuie doar să ne spuneţi ce vă doriţi. Eu şi Chris ne vom ocupa de tot. Va fi cadoul din partea noastră pentru nuntă.

— Mulţumim, dar...

— Fără obiecţii!

Zis şi făcut. În următoarea oră avem parte de o nouă repriză de contraziceri. Aiden şi Chris impun condiţia ca noi să nu avem la petrecerea fetelor prin preajmă alţi bărbaţi sau vreun striper şi Elis ca să-l aţâţe, îi spune contrariul şi tot aşa.