~Acasa~
~Jungkook~
Mă tot uitam la picăturile de ploaie care se loveau de asfalt...
De ce îmi e atât de cunoscut? De ce nu pot sa îl uit? Sa mă prefac ca nu îl cunosc... De ce?...
~Jimin~
ÎL văd uitandu-se trist pe fereastra.. pun pariu ca se gândește la ceva
-Kookie.... hai sa ne uitam prin indiciile găsite..
-Indiciile țipă el și se duce spre rucsac unde văd ca scoate un tricou cu un lichid roșu. . Vișiniu mai bine zis și un telefon apoi îl deschide și se uita prin el
~Jungkook~
Deschid telefonul și când mă uit la prima poza nu îmi venea sa cred el..El era... scap telefonul pe jos mici lacrimi umezindu-mi obrajii
~Jimin~
Îl văd ca începe sa plângă și îl iau un brate el începând sa plângă mai tare udandu-mi tricoul însă nu îmi pasa și il lipesc de mine făcând cerculețe pe spatele lui astfel calmandu-l.
-L-am găsit.... Spune acesta încet
-Serios?
-Da...Era băiatul cu care vorbea Yoongi..
-Yoongi? Demonul?
-Da..
♢♢♢♢♢
~Jungkook~
-Jungkook am plecat la serviciu tipa Jimin
-Bine paaa ai grija
-O sa am spune și pleacă
Mă simt singur iar...
