~Jimin~
Mă trezesc și îl văd pe el.
Am crezut ca a fost un vis urat.. Dar nu. E real.. E real din păcate s-a zis cu mine gândesc.
-O normal...da-mi telefonul
-De ce?
-Am zis sa mi-l dai.. Spune și îmi ia telefonul din mana eu doar uitandu-ma la el.
~Yoongi~
Mă uit prin telefonul lui pana dau de Jungkook și îl sun acesta imediat răspunde..
-Alo? Jimin...
-Nu e Jimin iepuraș dar dacă mai vrei sa îl vezi în viața știi unde ne găsești și cu acestea fiind zise închid telefonul.
~Jungkook~
Alerg pana ajung la spital apoi intru în el unde îl văd pe Jimin întins pe jos.
-Jimin! țip la el și mă duc sa îl ridic
-Măi,măi,măi... Ce avem noi aici?
O nu... Nu el...Nu
-O Ba da... Acum ca sunteți amândoi aici vreau sa îmi răspundeți DE CE NAIBI VENIȚI AICI?
Mă uitam la el.. Și pana la urma decid sa îi răspund
-Simt ca am pierdut pe cineva drag mie aici... Din cauza aia vin clar?
-Poftim? Spune el mirat.. Pe cine?
-Pe fratele meu.. De ce intrebi? De ce ti-ar păsa ție?
-Spitalul ăsta e casa mea spune și se apropie de mine eu făcând câțiva pași în spate.
-Poate e casa ta.. Jimin pleaca acum șoptesc Jimin am zis sa pleci
-Te descurci? Zice el încet
Dau din cap aprobator și îl văd cum pleaca Yoongi continuând sa se apropie de mine eu făcând câțiva pași în spate pana simt ceva rece... peretele.
-Ce ai pățit virginuțule? Ai venit la mine sa iti rezolvi defapt problema?
Îmi mângâie obrazul eu mutându-mi capul dar se apropie și mai mult de mine imobilizandu-ma. Am dat de dracu. Gândesc.
-Eu în persoana iubire.
Spune și...
