~Jungkook~
-Yoongi deschide ușa! Țip și dau cu pumnii și picioarele în ea.YOONGI! Deschide naiba ușa! Nu poți sa faci asta încep sa plâng lipindu-mi spatele de ușa. Nu poți face asta șoptesc... Nu poți..
-Ba pot Jungkook.. Spune și îl văd ca apare în camera.. Pot, ești în stare sa te omori Jungkook.. Ești în depresie de 3 luni.. Nu mai vreau sa te văd ca suferi dar pentru ca ai fugit și fix în pădurea aia care e o pădure blestemata ca sa zic așa nu îmi dai de ales. Oricum dacă o mai faci odată uitam înțelegerea noastră și mă duc la săracul Jin care plânge și care e și el distrus și îi spun. Răspunde - mi la întrebări.
-Te urăsc
-Știu dar o sa mă iubești curând îl văd ca se pune în fața mea indiferent ca vrei sau nu, deja ești al meu și nu o sa mai poți sa faci nimic în legătură cu asta îl văd ca se apropie de mine eu închizându-mi ochii asteptandu-ma la o palma din partea lui pana simt mâinile lui pe obrajii mei stergandu-mi lacrimile apoi mă apuca ușor de talie și mă trage în brațele lui și îi simt mana pe spatele meu făcând cerculețe eu simtindu-mi pleoapele grele iar curând am adormit cu capul pe pieptul lui.
