~Acasa~
~Autor~
Jungkook întins pe o masă cu lumânări iar lângă el prietenii lui. Jin și Namjoon vor venii și ei imediat.
Jin încă nu știe situația sau ceva despre el dar în seara asta o sa afle.
Corpul lui amorțit și rece se afla acum intre lumânări iar culoarea lui era una alba ca varul. Ochii.. ochii închiși și trupul fără viață nu făceau altceva decat mai multă suferință în jur. Si-a lăsat prietenii și a pășit spre lumea frumoasa lângă mama lui.
~Yoongi~
ÎL privesc de câteva ore.. Nu se mișcă.. Nu respira.. Nu nimic.. Eu simt ca nu mai rezist.. Nu vreau sa știu reacția lui Jin...
Jimin plange pe umărul lui Taehyung acesta făcând la fel pe umărul lui J-Hope care plânge și el. O sa îmi fie greu fără el. Fara atingerile lui. Fără Jungkook al meu..
-Ușor Jin îl aud pe Namjoon apoi îi văd intrând în camera unde eram toți.
-Jimin? Tae? Yoongi? J-Hope? Ce s-a întâmplat? Cine e.. Nu se poate nu..
~Jin~
Cand mă apropii simt ca mi-a căzut ceva în cap. Nu se poate sa fie el. Nu...
-Jungkook țip și fug spre masa pe care se afla luandu-i o mana intre ale mele eu începând sa plâng. Nu pot sa cred Nu... NU JUNGKOOK .. țip cât pot de tare căzând pe jos.
Îl văd pe Namjoon ca mă ridica eu plângând și mai tare.
~Yoongi~
Eu , Tae J-Hope și Jimin ducem sicriu pana în curtea spitalului unde am hotărât sa îl îngropam acolo.
Sper sa fie un vis... Sper din tot sufletul ăla pe care nu îl am sa fie un vis. Speranța moare ultima.. in cazul ăsta moare prima..
💔💔💔
Dupa ce l-am îngropat eu și cu Jin am mai stat la mormânt.
-E un vis urat îmi spune Jin și mă ia în brate eu făcând la fel.
-Și eu as vrea asta.. As vrea sa fie aici.. Îmi doresc asta.. Nu am sa mă las pana nu îi găsesc pe cei ce m-au lăsat fără Jungkook.
Am sa îi găsesc iar moartea lor o sa fie mai grea. O sa vadă și ei ce înseamnă suferință.
Nu degeaba numele meu e Min.
Jungkook am sa mă răzbun.
Îți promit.
