LEGO NINJAGO - Ninja aerului (Volumul 2 - In râul de secrete)

Capitolul 9

Din capitolul anterior

Timpul se opri în loc. Muzica se auzi tot mai încet, oamenii din jur erau tot mai departe. Nu simți când cineva aproape o dărâmă, dar îl simți pe Lloyd prinzând-o la timp. Acei ochi verzi de neuitat o privira îngrijorați. Ea nu putea fi decât ametita la propriu și foarte dezorientata. Ii privi ochii fascinata pana când își reveni din vraja încet, auzindu-i vocea aceea seducătoare întrebând-o: "Ești bine?"

Seraphine:Scuze! Am nevoie la toaleta!

Lloyd:Acum? Știi unde e? Seraphine ii sari din brate și o lua la fuga într-o direcție necunoscuta. Deja se îndepărtase de el, în căutarea unui refugiu. Trebuia sa se ascundă, sa iasă din acel haos, din acea căldură, altfel risca sa se sufoce. Parca nici nu mai avea aer în vreme ce își făcea loc prin mulțime. O făcuse. El făcuse primul pas. Și ea fusese arat de aproape sa spună "Da!".

***

Muzica bubuia în boxe. Mulțimea se înghesuia în ea. De undeva se auzi un strigat de bucurie provocat cel mai probabil de prea mult alcool. Luminile din acel semiintuneric o zapaceau. Era foarte cald. Multitudinea aceea de senzații amenințau sa o doboare. Își făcea loc din ce în ce mai greu, dar trebuia sa găsească o toaleta sau ieșirea cu orice preț. Totul in jur părea la fel și era foarte dezorientata. Chiar si așa imaginile din mintea ei nu ii dădeau pace. "Pentru ca te iubesc!" Despre ce era vorba? Iubire? Dar cum naiba s-a ajuns la iubire?

Când mulțimea se mai rarea simți ca se afla la marginea ei și bătu un om pe umăr. Acesta se întoarse cam greoi, evident amețit și puțin dubios.

Seraphine:Bună! Știti cumva unde pot găsi toaleta? Îl nimeri chiar în figura cu cel mai inocent zâmbet al ei și aștepta răbdătoare ca necunoscutul sa ii răspundă. Acesta rânji straniu și se apleca spre ea pentru a fi auzit.

?:Buna! Ii răspunse aproape fluierând. Ce vrei sa îmi transmiți? Ai planuri pentru seara asta? O prinse încet de brat într-o tentativa de a pleca cu ea prin mulțime.

Seraphine:Nu! Voi pleca! "La naiba! Cu inocența e mai rău!", își spunea în vreme ce deja se îndepărta cât de mult putea de acel necunoscut cu intenții necurate. Acesta ridica din umeri și se amesteca din nou prin mulțime.

"De asta nu îmi plac locurile alese de Max! Prea mulți ciudați! Slava Domnului ca ăsta nu e clubul unde obișnuia el sa meargă, altfel ar fi fost mai rău! ", continua șirul gândurilor în vreme ce se aventura în căutarea unei ieșirii din mulțime. Nu avusese niciodată noroc la bărbați, dar sa te gândești ca toți o cred o aventura de o noapte ideala după câteva pahare era de neconceput pentru ea. Oare chiar era o inocenta înăuntrul ei? Începea serios sa se îndoiasca de asta. Dintr-un motiv anume oriunde s-ar fi dus continua sa atragă oameni. Avea un noroc tare prost la nimerirea unui membru al populației masculine mai cuviincios. Dăduse și peste așa ceva, căci nu se putea crede blestemata în a fi patima bărbaților de toate vârstele, dar are și mai mare reușită când cauta parteneri de o noapte. Parca soarta o pune la încercare!

Silueta unei femei ce dansează mai "normal" față de multe femei de acolo care par sa se rupă în doua ii ieși în cale ca o binecuvântate. O bătu și pe aceasta pe umăr și primi în sfârșit răspunsul mult visat. Toaleta era în partea stânga, foarte aproape de ea. Tot ce avea de făcut era sa iasă din acea mulțime și o va vedea. "Sunt salvata!" Spre marea ei mulțumire reuși sa iasă dintre oamenii agitați si zări ușile pe care se aflau semnele pentru toaleta femeilor și a bărbaților. Tocmai de aceea își permise sa răsufle ușurată și sa meargă la pas mai domol. Deschise ușa, iar când o închise în urma ei cumva zgomotul se mai diminua.