LEGO NINJAGO - Ninja aerului (Volumul 2 - In râul de secrete)

Capitolul 20

Îl privea. O făcuse de atâtea ori. Acum el era diferit. Agitat, cuprins de neliniște, departe de ea cumva. Chipul și gesturile ii trădau starea interioara. Erik era sincer din fire. Era un bărbat fragil în ciuda înălțimii intimidante și a privirii încrezătoare. Era blând și atent cu majoritatea oamenilor, matur și înțelegator. Fiind iubita lui avusese parte de mult mai mult din ce primeau restul oamenilor. Îl lua de mana, iar căldură lui o făcu sa zâmbească în ciuda faptului ca era îngrijorată. Își întoarse încă o data privirea către ușa și înapoi către cel ce o analiza în acel moment. O trase în bratele sale.

Erik:La ce te gândeai, iubito? Îți simt îngrijorarea. Nu-și ridica privirea către acei ochi negri pătrunzători. Era mult mai plăcut sa se cufunde în caldura care o înconjura.

Angela:La tine. Ii mărturisi îndatoratoare. Tentativele de motaiala nu-și aveau rostul în acel moment. Voia totuși sa profite de momentele în care erau singuri. În viziunea ei mama sau tatăl lui puteau oricând intra pe acea ușa și sa ii surprindă pe canapeaua din sufragerie. Erau așteptați mai mulți membri ai grupului lor, iar ultima ei dorința era ca, de exemplu, George, varul lui Erik, care vede tot și știe tot, sa ii analizeze scurt apoi sa facă o remarca specifica lui. Sau și mai rău! Punctualul Ryan sa fie primul ajuns și sa ii privească în tăcere, fără nerușinare, apoi sa puncteze ca nu e momentul potrivit pentru asta. Dacă întra Anais, nu s-ar fi putut abține sa nu facă o remarca cu tenta sexuala cât de mica. Ofta. "În ce belea m-am băgat?"

Se auzi ușa de la întrare. Numai aceea făcea atat de mult zgomot încât oricât de încet ai fi încercat sa intri. Iar cel care tocmai pătrunsese în interiorul simpaticei case a lui Erik era un om silențios. Nimic, nici măcar sunetul pantofilor abandonați la intrare, nu-l dădu de gol pe nou-venit. Silueta unui bărbat la fel de înalt ca iubitul ei se arata, iar George Morgan pași leneș către ei. Statura sugera înrudirea celor doi, deși personalitățile le erau diferite. Ea îl considerase meru un tip ciudat cu care nu prea avusese contact înainte de a deveni iubita lui Erik. De aproape remarcai culoarea ochilor, un albastru spalacit care dădea impresia de paloare. Parul era răvășit neglijent, de un castaniu obișnuit, dar atrăgător imediat cum absorbea o raza de lumina, buzele i se curbau deseori într-un rânjet care cumva nu era ofensator. La antrenamente era agil, se dovedea iscusit în a întreprinde lucruri noi. Era plin de viata la exterior, cu o răceală letala în interior. Nu stiuse aceste lucruri pana de curând. Era simpatic, descurcăreț, se integra bine în orice grup datorita amabilității, tolerantei și abilității de a nu-și baga nasul fățiș în treburile altora. Era atent la tot ce mișcă sau nu din jurul sau, era precaut fără sa lase asta sa se vadă. Își controla bine emoțiile, la fel și cele doua laturi ale sale. Deține deopotriva un umor nevinovat și un sarcasm letal. Era meșter la cuvinte și atitudinea sa neglijenta ascundea viclenia din privire, sclipirea geniala și cutezanta. "Un spion abil.", își spuse Angela. Se născuse cu abilitatea rara de element 0. Unii stăpânitori moșteneau și asta de undeva. Lăsase de multe ori aerul pentru necunoscuta putere. Fusese recrutat de DNS. o organizație care voia sa sprijine stăpânitorii în primul rand pentru ca se temea sa nu pună altcineva mana pe ei, mai ales rivalii lor, L.E.Blanche. DNS reușise cu succes să-l strecoare pe stăpânitor în L.E.Blanche cu ajutorul unei alte legături, Dominic.

George:Bună! Am ajuns la timp, se pare. Ceva nou? Cunoștea casa la perfecție, deci un pahar cu apa era ușor de procurat. Angela îl privea atent, de parca ar cauta sa rezolve un mister. Inevitabil se întâmplă asa imediat cum oamenii afla ca ești spion. Voiau sa pătrundă în tainele pe care nici măcar nu le banuisera de parca asta ar putea compensa ignoranța de dinainte.

Erik:Stai jos, George! Ryan va apărea curând. Erik era la fel ca întotdeauna: se îngrijea mai mult de restul lumii decât de el. Poate asta îl distrăgea de la ce îl frământa sau ii dădea un sentiment de utilitate. Nu fusese mereu asa, un binefăcător absolut. Când erau mai mici, era ceva mai dur și rezervat, mai misterios și mai ușor de agitat. Însă după moartea Seraphinei se inmuiase de tot și cuprindea sub aripile sale tot ce era mai slab decât el. Unul dintre cele mai grele lucruri era sa îl faci pe Erik Morgan sa se certe cu tine asa cum trebuie. El nu tipa, nu își menținea forța nemulțumirii prea mult timp, nu obișnuia sa tina ranchiuna și, în cel mai rău caz, dacă te dovedeai dificil de convins, te lăsa pur și simplu în pace. Doar dacă voia cu adevărat ceva de la tine revenea și încă într-o maniera civilizata și cât mai lipsita de constrângeri. Un print în adevăratul sens al cuvântului.