LEGO NINJAGO - Ninja aerului (Volumul 2 - In râul de secrete)

Capitolul 14

Din capitolul anterior

Andrew:Seraphine, sper sa nu greșesc, dar nu ninja sunt acum cu John?

Seraphine:Ba da. Nu înțelegea unde duc întrebările. Ii răspunse cuminte. Geamanul lui Andrew se ridica mai să dea masa peste cap. Îl cuprinse încet panica.

Noah:Rahat! Dacă ii recunoaște? Am belit-o! Dacă ar fi știut, Seraphine își astupa urechile. Avusese o seara grea. Simțise cuvintele ca pe afrontiri personale.

Seraphine:Noah! Ii striga și încerca să îl tragă de mânecă peste masa.

Noah:Scuze, Seraphine! Dar e grav. Dacă John ii recunoaște, nu știm ce va face. Poate crede ca ninja au venit sa ii dea în vileag. Știi... Unele chestii de care ne ocupam nu sunt chiar lucruri bune.

Seraphine:Știu. Deși ma îndoiesc ca Lloyd sa aibă interes în asta în acest moment.

Andrew:Sper sa fie asa. Cine este Lloyd, apropo?

***
Seraphine se fastaci neliniștita. Cine era Lloyd? Cine putea fi Lloyd? Maestrul de aur? Ninja verde? Cert e ca erau prieteni, ea era îndrăgostită probabil de el, el ii spusese deja ca o iubește. Amintindu-și acest detaliu se făcu mica mititica. Întâi gemenii, apoi Max și Melania, o tinusera ocupata ca să nu se gândească. Acum totul era la lumina. Uitase sa evite gândul. Se înroși ușor în obraji, căutând un mod de a-l prezenta pe Lloyd.

Motivul pentru care Melania ii suporta pe gemeni era acela ca aveau norocul de a face ce trebuie când trebuie. Andrew în special părea mai bun la cuvinte, iar atunci se confirma asta. Seraphine se inrosise. Primul semn ca Lloyd ăsta nu era oricine. Tot grupul de prieteni misterioși se recomandase cu numele lui: Lloyd Garmadon. Deci trebuie sa fie ceva între el și Seraphine. Puse piesele cap la cap, însă asta era singurul lucru pe care îl putea deduce: cei doi erau apropiați. Gemenii o priveau atent. Vulnerabilitatea pe care o afișa ii puse în alerta și le trezi simțul protectiv. Tipic!

Seraphine:Lloyd e blondul care s-a recomandat la John. Reuși ea sa spună. Își aduna toată stăpânirea de sine pe care o avea. Melania o privea ciudat. Nu credea nimic și hotărî sa ia ea atitudinea.

Melania:Știm deja asta. Te întrebam ce relație ai cu el. E iubitul tau? Prietenul tău? Fratele de mult pierdut? Alta dădaca gen Max? Ridica iritata ceașca de cafea, dar își aminti ca e goala și o puse la loc.

Seraphine:Suntem prieteni. Melania ii zâmbi ciudat. Deveni confuza.

Melania:Dulceață, asta e evident. Aveți beneficii unul de pe urma celuilalt sau ce? Nu face pe inabordabila cu mine ca îți dau cu ceașca în cap. Foarte serioasa, Melania puse mana pe posibila arma.

Inabordabila. Asta era Seraphine la origine. Recea și inabordabila noua colega ce le picase pe cap în primul an de liceu. Asta era armura ei: privirea de gheata, ignoranța absoluta, vocea glaciara, nepăsarea totala. Pentru a se ascunde și pentru a se apăra, diplomata lor scotea la vedere aceasta latura. Scutul ei o protejase mereu. Singurul dezavantaj era ca ii ținea mereu la distanță pe restul. Nu era prima data când Melania înfrunta asta. Singurul mod în care sa o faci sa cedeze este sa o scoti din sărite, în cazul ei. Sau sa fii mai important decât orgoliul ei, în cazul lui Max.

Seraphine:Melania, ii copie ea vocea miroasă, pot împrumută o ceașcă de la gemenii special ca să ma joc cu tine, dar nu este momentul. Te rog, scoate-ți prostiile din cap! Eu nu sunt tu. Eu nu caut beneficii de la un bărbat, băiat sau cum vrei sa numești masculii. Ma știi doar, eu caut stabilitate.