LEGO NINJAGO - Ninja aerului (Volumul 2 - In râul de secrete)

Capitolul 12

Din capitolul anterior

Era iritant ca gemenii nu voiau sa ii spună și ei despre ce e vorba. Voiau o întrevedere strict între patru ochi cu John pentru ca era ceva important ce nu putea suferi amânare. Dar de ce era asa mare secret? Mai enervant era ca o luau pe dulceața inocenta apărută din senin. Nu părea de-a lor. Oare cine era? Poate avea legătură cu fata aceea. Își aminti în treacăt, privindu-le pe fostele partenere ale celor doi dezamăgite, privind îndeaproape scena de pe canapea, ca Noah ii spusese Chérie. Asta o lumina. Își roti capul și corpul i se întoarse puțin pentru a putea privi în spate. Aceea se putea sa fie Chérie, cea din poveștile de la Orfelinatul Samanta? Cei trei se îndepărtara, înaintând către ieșire, iar gemenii inca se inroteau în jurul acelei fete inocente și banale. Sa fie oare Chérie? Acea Chérie?

***

Lloyd se strădui sa-si facă loc prin mulțime. Toți din jur dansau fără griji în timp ce el se străduia sa găsească ieșirea. Nu era corect. Nu ii plăcea sa fie împins în toate părțile, nu ii plăcea sa nu aibă spațiu de desfășurare, în câteva cuvinte nu ii plăceau mulțimile atât de mult pe cât ar fi crezut. Sau pe cât ar fi sperat. Se simțea și mai motivat sa o găsească pe Seraphine. Ar fi putut pleca acasă. Și pentru asta era nevoie sa afle dacă a ieșit singura sau nu. Deși era un club nou, cu puțin noroc poate ar fi descoperit care erau cele mai periculoase persoane de aici, cine ar fi putut pune ochii pe ea și cum a fost scoasa din club, dacă a fost scoasa din club. Multimea își găsi sfârșitul și ieșirea era chiar in fata. Cu mult curaj se opri înainte sa deschidă ușa, respira adânc și încerca să își amintească. "Băiat rău. Trebuie sa fiu băiat rău dacă vreau sa ma ia în serios."

Afara era frumos. Deși noapte, temperatura era plăcută, atmosfera confortabila. Muzica se auzea de acolo, din spate, mai încet și mai sănătos pentru urechile lui. O briza calda ii dădea senzația de liniște, dar parca i se făcuse rău dand peste mirosul de fum de țigară. Era fum de țigară. Descoperi o domnișoară pufaind de zor. Ținea ceva în mână, un plic. Doamne, nu! Dacă își amintea bine - și el își amintea bine -în acel plic puteau fi bani sau alte chestii. Situația nu era OK, dar era șansa lui. Ii părea rău că nu făcuse rost de o țigare sau ceva înainte. Acum s-ar ți putut baga în vorba cu ea pentru a-i cere un foc.

?:Hei! Tu! De ce te holbezi la mine? Foarte directa și categoric terifianta, o caracteriza repede Lloyd. În timp ce înainta către ea încă încerca să își potolească bătăile inimii. "Calmează-te, Lloyd! O poți face!"

Lloyd:Ce altceva sa faci dacă vezi o fata care-ți place? Sugerezi altceva? Lloyd se rezema de perete cu mâinile în san și o provoca din priviri sa spună ceva. Fata pufai mai departe parca neatinsa, dar ceva din mișcările ei trăda faptul ca îl studia cu atenție. Ii analiza propunerea.

?:Ești frumușel, dar nu pupi. Ia-ți gândul! Încă nu îl privi în ochi. Era șansa lui sa înainteze în eforturile sale.

Lloyd:Gândul de la ce? Pozând inocent l, Lloyd nu se opri din a o privi. Spera ca va putea pune suficienta presiune pe ea.

?:Știi la ce ma refer! Nu încerca să mă duci de nas! Și nu te mai holba la mine! Fata aceea chiar era drăguță, mai ales atunci când nu era irascibila. El nu avea norocul asta. Și oare el se holba? Ei asa i se părea? Cu siguranță că da, altfel nu i-ar fi sărit tandara. Poate era nesabuinta din partea lui, dar trebuia sa continue cu încredere.

Lloyd:Nu, nu știu. Ar fi mai bine să-mi spui tu. Poate as înțelege.

?:Nu-ți forța norocul! Ii marai fata. În seara asta nu am nevoie de companie. Ai înțeles?

Lloyd:Sigur ca da. E pierderea ta. Lloyd privea insistent tigara din mana ei, iar ea il privea insistent pe el. Avea tupeu. Se uita cu mare atenție la condiția lui fizica. Bratele, statura, totul îl făcea puternic. Dar era ceva ciudat la el. Chiar o voia pe ea în seara aceea? Poate se pripise.