Cadou de la Moarte

4. Întâlnirea

   - 11 martie 2217-

      156 de zile rămase

  După ce am dat peste Seb unul dintre cele mai interesante lucruri a fost ca am dansat cu Chat aproape toată seara fără sa fim întrerupte de vreun neghiob din liceu. Din fericire nu ne-a confundat nimeni. ''Norocoasa'' mea prietena a fost invitată la vreo doua întâlniri de niște băieți care abia se mai țineau pe picioare din cauza alcoolului. Cum era de așteptat i-a refuzat în doi timpi și trei mișcări. Totuși cel mai bizar lucru a fost că și eu am fost invitată la o întâlnire. Pretendentul este chiar Sebastian. M-a întrebat dacă nu vreau sa ieșim la o cafea pentru a ne cunoaște mai bine.Si normal ca am acceptat. Restul serii a decurs lin și pe la 23 am pornit spre casă. Vorbisem cu mama lui Chaterine ca ea sa doarmă la mine și din fericire a fost de acord. Cu pași repezi ne apropiam de locuința familiei mele când o văd pe mama în prag. Imediat ce ne-a observat a venit în fuga spre noi asigurându-se ca suntem în regula.

      Am intrat în casa și am decis să ne uităm toate trei la un film. De data asta a ales mama filmul și a fost unul chiar foarte bun. Ar trebui sa facem activități de acest fel mai des. Era deja trecut de ora 1 așa ca ne-am dus la somn. I-am dat lui Chat niște pijamale și ne-am cocoțat în patul meu uriaș. Am mai spus niște povesti pentru ca în continuare nu aveam somn și într-un final reușim sa punem geana pe geana.
  

        12 martie 2217. 155 de zile rămase
 
     Este duminică. În mod normal azi ar fi trebuit să îmi fac temele dar profesorii au fost îngăduitori din nu am primit nicio temă.

     E ora 10 așa ca merg sa îmi fac rutina până se trezește Chat. Când revin în cameră o vad și mă bufnește râsul. Parul ei arată de parcă e un personaj din Regele leu, mai are puțin și cade din pat și pe lângă asta pe pernă văd cum îi curge o băluță. Odată ce îmi aude râsul se trezește. Aștept până își face și ea rutina și coboram spre bucătărie. Acolo o vad pe mama care pregătește de zor ceva. Cred ca e o omleta. Deja salivez așa ca merg și îi dau un pupic și o îmbrățișare și merg la masă. Chat o saluta cuminte și se așează lângă mine.

     -V-ați distrat aseară?ne întreabă mama pe un ton curios.

     -Da. Am dansat toată seara și am reușit să dau peste cineva când mergeam sa îmi cumpăr o sticla de apă. spun eu râzând când mi-am amintit de acea magnifica întâmplare.

     -Suna amuzant ce-mi zici Val, răspuns de ea cu gura pana la urechi.

     -Chiar a fost. După aceea tipul peste care am dat m-a invitat la o cafea. îi mărturisesc pe un ton care sa para indiferent.

     -Din câte văd ești în extaz...zice râzând. Îi mai ți minte numele?

     -Parcă Sebastian, Chat i-ai reținut cumva restul numelui?

     Normal ca știam cum îl cheamă doar ca Chat mai avea puțin și adormea cu capul pe masă.

      -Cred ca îl chema Seb Carlisle.zice pe un ton aparent monoton, dar știu ca se bucura pentru mine.

       -Așa îl chema. Sper sa nu o dau în bară.

      Întâlnirea urma sa aibă loc azi la 16:30 la o cafenea din centrul orășelului. Sunt foarte entuziasmată pentru ca va fi prima mea întâlnire. Îmi doresc doar sa nu mă fac de râs și ca el sa nu fie genul de băiat foarte asemănător cu Harry. Ca și aspect între cei doi este o diferență de la cer la pământ. Seb e blond cu ochi albaștrii pătrunzători, pe când Delacorte e brunet și ochii lui sunt negrii ca și inima lui. Carlisle are o figură de băiat bun, iar Harry este o ființă groaznica. Doamne ajută să nu o dau în bară.

     După ce terminăm micul dejun eu și Chat ne îndreptăm spre camera mea pentru a îmi alege o ținută. Aleg o rochie neagra până la genunchi, cu o geaca de blugi pe deasupra, o gentuța neagra micuța și tenișii mei negri de toate zilele. Mă îndrept spre duș pentru a fi cât mai fresh. După mă schimb, îmi fac niște bucle lejere, o iau pe Chaterine pentru a o duce acasă și ies din locuință.

      Chemăm un taxi și în 5 minute ajungem în fața ușii ei. Îi mulțumesc mamei iei pentru ca a lăsat-o la mine. Apoi mă îndrept spre stația de autobuz fiindcă e deja 16:10. Doamne dar repede mai trece timpul. Odată ajunsa în stație apare fix autobuzul de care am nevoie. În maxim 10 minute sunt în fața cafenelei și îl așteapt pe Sebastian.

     În câteva clipe îl ochesc și mă îndrept spre el. Îl salut și ne așezăm la o masă mai retrasă. Imediat apare o chelneriță care ne întreabă ce dorim.

    -O cafea cu lapte pentru mine și pentru domnișoară...

    -Un cappuccino, îl completeaz eu pe Seb.

    -Desigur. Altceva?

    -Nu doar atât, răspunde el amabil.

    Chelnerița pleacă lăsându-ne sa povestim.

     -Mă mir cum de  nu ne-am mai întâlnit până acum. rupe el tăcerea.

     -Eu nu am încercat niciodată sa mă bag în seama cu toată lumea, probabil asta e cauza.

     -Chestia e ca te-aş fi observat, pentru ca ești foarte frumoasa.

     -Mulțumesc, zic îmbujorându-mă.

     -Eu îți mulțumesc tie, fiindcă mi-ai onorat invitația Val.

     Și uite ca băuturile noastre ne-au întrerupt conversația. Trag cappuccino-ul mai aproape de mine și îl privesc cum își soarbe cafeaua.

     -Revenind, sper ca nu te-ai rănit ieri când ai dat peste mine, îmi zice și mă simt ca o sfeclă roșie.

     -Sunt ok și mă simt foarte bine în compania partenerului meu de conversație, îi spun și zâmbesc seducător.

     -Mă bucur sa aud asta. Mă întreb în continuare de ce nu îmi dau seama de unde te știu. Îmi pari cunoscută, de parcă ne-am mai întâlnit cândva... zice pe un ton gânditor.

     -Poate... Nu se știe niciodată. Dacă mă gândesc mai bine chiar cred ca ne cunoaștem de mai mult timp. Problema e ca nu știu exact de când.

     -E ceva ce parcă ne scapă...

Notă din partea autoarei:
Oare de unde se cunosc cei doi ai cum va continua povestea...
Va aștept părerile și sunt deschisa la sugestiile voastre.
Va pwp