/Valerie/
5 mai 2217
94 zile rămaseDe trei zile Seb îmi tot spune ca abia așteaptă ziua mea de naștere, care se pare ca a venit. Astăzi împlinesc 18 ani, spre mirarea mea înaintea iubitului meu. Cine ar fi zis ca e mai mic decât mine? Are o condiție fizica foarte buna și chiar pare mai mare. Când ne-am întâlnit prima data i-as fi dat vreo 19 ani, dar cine s-ar plânge de Sebastian?
Mă trezesc de dimineață datorita unor bătăi ușoare în ușă. Aud mai multe voci șoptite și sunt sigură că sunt mama și Lucy care vor sa mă trezească cu un cântec aniversar. Sar dintre așternuturi și mă repezesc sa deschid. Când mă uit în prag îl văd pe Seb cu un buchet de trandafiri și o prăjitură uriașă cu ciocolata și fructe de pădure, preferata mea. Mă arunc la gâtul lui și îmi oferă un sărut dulce, apăsat, dar suav în același timp. E ceva ce nu am mai simțit pana acum și sunt sigură că Seb vede efectul pozitiv pe care îl are asupra mea confirmarea iubirii lui.
Din spatele lui apar mama, Lucy, Alex și Margaret care încep sa îmi cânte specificul cântec pe care îl așteptam când am deschis ușa.
-Pentru sărbătorita mea, spune iubitul meu și îmi oferă buchetul. Îl sărut iar și primesc cu bucurie florile. Simt cum un rânjet strâmb mi se întinde fata cât timp îi iau în brațe pe toți cei care tocmai si-au terminat melodia.
Cat timp le-am mulțumit eu celor prezenți pentru ca sunt aici, Seb a pus niște lumânări pe prăjitură și mi-a adus-o în fața ca sa sting flăcările plăpânde. Dintr-o suflare tot ce rămâne în locul luminitelor firave e fumul.
Fără sa îmi dau seama Seb duce mana la prăjitură și face unul dintre obiceiurile sale pentru care e consacrat. Ia glazura și în câteva secunde fata mea de obicei palida devine ciocolatie. Imediat mama ridica aparatul de fotografiat și imortalizează momentul. Iau și eu un pumn de glazura și murdăresc fata minunatului meu iubit. El mă prinde de talie și îmi oferă un sărut dulce datorita ciocolatei. Mama face și mai multe poze și nu am absolut nimic împotrivă. Vreau sa am cât mai multe fotografii cu Sebastian care sa păstreze amintirile.
Deodată Lucy și Alex se baga între noi și devin victime colaterale în războiul glazurii din ciocolata. Simt bucuria care ne înconjoară și ne aud mamele râzând. Nici noi nu mai putem. Eu mă țin cu mâinile de burtă și mă uit la ființele minunate care mă înconjoară.
Mama ne mai face niște poze și ne obliga sa mergem în baia camerei mele ca sa ne spălăm fețele.
Nu a fost o idee buna.
Suntem cu toții uzi leoarcă. Pun pariu ca Seb și-a luat haine de rezerva, dar de Alex nu știu. Dacă tot zic despre el vreau sa știți ca nu l-am văzut atât de bucuros de mult timp și sunt încântată sa văd asta.Îi dau pe toți afară și mă schimb într-o rochie galbenă care îmi ajunge până la jumătatea gambelor și pe care am iubit--o din prima clipa. Știam ca o voi purta la o zi ca asta. Ies din cameră și mă duc în sufragerie unde se află toată lumea.
-Dacă mai aveți vreo surpriza care poate implica murdăria? Trebuie sa știu pentru ca vreau sa rămân în rochia asta minunata. Dacă se murdărește trebuie sa știți ca nu m-ati văzut niciodată, dar niciodată furioasa cu adevărat. le zic și zâmbesc malefic.
-Păi nu cred ca e posibil sa te murdărești dacă mai stai în casa doar 10 minute, spune mama.
-Cum adică?
- Pai, vreau sa sărbătorim majoratul tău într-un loc special și complicii mei își doresc același lucru. spune iubitul meu și văd cum zâmbetul i se lățește. Ți-aş recomanda sa iti iei și un costum de baie și poate o rochie de schimb sau ce vrei tu.
-Mi-e și frica sa te întreb ce o sa facem.
-Atunci e mai bine ca nu o sa iti spun, zice și rânjește.
-Doamne! Mă duc sa îmi fac bagajul. Cate haine de schimb ar trebui sa îmi iau?
-Cât de multe vrei... Dar Îți recomand sa ai din ce sa alegi. Ai zece minute la dispoziție pentru asta. Tic-tac tic-tac.
Dau fuga pe scări și iau din dulap un ghiozdan cât mai încăpător. Deschid dulapul și mă uit la ținute. Aleg cel mai drăguț costum de baie pe care îl am, unul galben cu muuulte volănașe. Iau câteva rochii până la genunchi. Una albă, una alba cu model marinăresc și una de un albastru palid. Mai iau câteva pana la jumătatea gambei, una alba, una liliachie și încă una galbenă. Probabil iau prea multe, dar cu Seb nu știi niciodată.
-Nu oi fi eu fata ca sa știu ce ar trebui sa iei cu tine, dar nu crezi ca ai luat cam multe rochii?
-Cu tine nu știi niciodată! spun și râd.
-Aici chiar nu pot sa te contrazic! zice și rânjește.
Iau un prosop mai mare și niște lenjerie, pentru orice eventualitate. Mai iau din dulap un tricou și niște pantaloni largi cu modele colorate și o pereche de pantaloni scurți.
-Cred ca ar trebui să te oprești pana nu iei toată garderoba, spune și îl aprob.
Îmi ia ghiozdanul pe umărul sau și mergem în sufragerie. Îi mai iau o data în brațe pe cei care ne așteaptă acolo și mergem in masina lui.
Gata și acest capitol. Sper sa va placă.
Eu va pup și vreau sa va aflu opiniile
💛💛💛
Poza de la media e cea care are rochia care se aseamănă cel mai tare cu ținuta în care o văd pe Valerie :))))
Scuzați greșelile
CITEȘTI
Cadou de la Moarte
Mystery / ThrillerValerie Harper este o fata obișnuită dintr-un orășel din Noua Zeelandă a anului 2217. Moartea ei este aproape, dar ea nu vrea sa se supună. Oare va reuși?