Cadou de la Moarte

23. SURPRIZĂ!

 /Valerie/
5 mai
94 de zile rămase

Mergem la mașină și nu mă leagă la ochi. Nu m-as mira dacă Papa de la Vatican ar apărea aici și ziua de azi ar devenii sărbătoare mondială.

-Unde crezi ca mergem? mă întreabă el. Sper ca știi ca oricum nu îți voi spune chiar dacă ghicești. Și zâmbește.

-Um... În expediție? La Zoo? La picnic? Cu tine nici nu prea îmi pasă unde mergem pentru ca mă simt mereu în siguranță cu tine. spun și îl sărut pe obraz și îi ciufulesc părul blond care creste încet încet.

-Poate. Poate. Poate și awwwwe. Vreau sa te simți în siguranță mereu. Nu numai cu mine, dar totuși... Mă bucur sa aud asta. Dacă nu ar trebui sa fiu atent la condus te-as săruta, dar îmi iau eu revanșa când coborâm. îmi zice și rânjetul i se lungește pe chip.

-Mă mir ca nu mai legat la ochi, iar. Începeam sa cred ca iti place sa fiu la mila ta. De parcă as fi o domniță la ananghie, iar tu, cavalerul meu. Nu ca m-ar fi deranjat. E puțin incomod, dar mereu merita. E ceva special mereu și e pregătit cu dragoste de tine. Asta îmi place cel mai mult la tine, ca pui suflet în lucrurile importante pentru tine sau pentru cei pe care îi iubești.  

-Sa știi ca avem un drum lung de parcurs. Cred că cel mai bine ar fi sa dormi un pic. Mai mult te va obosi drumul dacă stai treaza și te uiți la autostrada trei patru ore.

-Știi ca în mod normal nu as face asta, dar tu mă vei obliga sa dorm așa ca nu mă împotrivesc. Doar că prima data as vrea sa oprești ca să stau în spate. Și ca sa iti ofer sărutul mult dorit.

Imediat oprește mașina pe marginea drumului, se duce la portbagaj și ia o pernuța în forma de soare și o pătură. O pune pe bancheta din spate și întinde paturica moale. Vine apoi spre mine și mă sărută ușor oferindu-mi o particica din toată dragostea lui. Apoi se desprinde și mă ajuta sa mă pun la nani.

-Cum a spus Alex odată: ''ești scârbos de drăguț''!

-Și tu acum?

Râd și mă pun la somn.

/Sebastian/

O las sa doarmă în spate și mă duc la volan ca sa mergem spre locație. Sper sa iasă bine. Eu și ''spionii mei'' plănuim chestia asta de câteva săptămâni și sper sa iasă bine.

Când mai avem cam 10 km până la destinație mă ridic și merg spre portierele din spate. O deschid pe cea mai apropiata de capul ei și mă așez pe bancheta ușor. Îi ridic căpșorul de pe pernă și îi pun o mască pentru dormit peste ochi. O sărut pe frunte și o așez înapoi pe pluşul galben. Apoi îmi reiau locul din fata și conduc în liniște.

Când ajungem în parcarea destinației o trezesc din somnul ei de frumusețe. Se miorlăie , dar nu pot sa mă plâng. E foarte dulce. O ajut sa se ridice și iau geanta cu toate lucrurile de care avem nevoie. O îmbrățișez și o conduc spre surpriza.

/Valerie /

Se putea sa nu mă lege? Bine,teoretic vorbind nu m-a legat, dar tot nu pot sa văd. E zgomot, dar urechile mele îi aud doar glasul.

Cred ca mă transform încet în Seb!

Pune ce are în mana jos și mă lasă pentru câteva secunde, iar apoi mă ia de mână și mă conduce câțiva pași până simt...

-Ahhh... E rece!!! spun eu sărind.

-SURPRIZĂ! spune și îmi da jos masca de pe ochi.
 
Îi sar în brațe și îl sărut apăsat.

-E cel mai frumos lucru pe care l-am văzut în viața mea! Și tu ești persoana minunata cu care sunt aici! Nu pot sa cred!

-Ușor, ușor! spune el, dar totuși încă mă îmbrățișează. Mă sărută ușor și mă conduce spre pătură. Deci de asta s-a oprit când veneam spre acest loc.