Cadou de la Moarte

5. Liceul

   -12 martie 2217-
 
 155 de zile rămase
 
  Discuția mea cu Seb a mai continuat pentru cam 25- 30 de minute fiindcă a apărut ceva și a trebuit sa ne despărțim. Mi-a promis în schimb ca vom mai vorbi la liceu. Cred ca e prima data în viața mea când spun ca abia aștept sa merg la liceu.

   Mă îndreptam spre casa când telefonul începe sa sune. Când mă uit la ecran o vad pe Chat cu buzele țuguiate de parcă mi-ar trimite un sărut. Răspund și deja încep întrebările.

    -Cum a fost? Of cred ca voi muri cu tine. rade ea în telefon.

    -În primul rând de unde ai știu ca întâlnirea mea a luat sfârșit?

    -Ai trecut prin fața casei mele, deșteapto. Acum scuipa tot.

    -Pentru ca sunt o prietena buna ...  Îți voi spune abia mâine. Te pwp. și închid.

    Imediat ce intru în casă mama mă inspectează mai ceva ca Chat. Odată ce i-am povestit am întrebat-o:

    -Când eram mica m-am mai cunoscut cumva cu Sebastian?

    -Da, nu iți aduci aminte? A locuit vizavi pentru o jumătate de an când aveai tu vreo 3 ani. Ieșeați la joacă împreună în fiecare zi.

     -Acum îmi aduc aminte!

     -Mă bucur că te-am luminat, zice ea și râdem împreună.

     -Tocmai mi-am adus aminte de ceva foarte important.

     -Te ascult.

     -Vineri am primit un mesaj ciudat de la cineva care spunea ca face parte din Moarte și ca ar trebui sa mă alătur lor dacă vreau ca persoanele la care țin sa nu pățească nimic. A mai zis ca odată ce voi face parte din Moarte acel termen limita va dispărea. Chiar vrea să vă știu în siguranță dar mi se pare suspect acel individ.

      -Ascultă-ți instinctele. Ti-a dat și un termen limita?

      -Da și cred răspunsul meu va așteapta până în ultima clipa.

      -Bine. Vrei ceva de mâncare? Am gătit o tocăniță.

      -Nu îmi e foame, oricum trebuie sa îmi fac ghiozdanul, sa îmi pregătesc alarmele...

      -De dimineață sunt la serviciu, sper sa nu uiți sa mănânci și de data asta.

      -Nu voi uita, îi spun și îi ofer un pupic pe obraz.

      Imediat urc scările și merg până la Lucy pentru a îi oferii o îmbrățișare. Apoi mă duc în camera mea pentru a îmi arunca manualele și caietele în ghiozdan. După îmi pregătesc ținuta ca sa nu stau dimineață jumătate de ora în fața dulapului. Îmi mai pun și cele 20 de alarme pentru a fi sigura ca mă trezesc la 6: 30. Acum e 23 și mă simt extenuata așa ca mă bag în pat și adorm în câteva secunde gândul meu zburând la Seb.

    -13 martie 2217-

     M-am trezit destul de repede de data asta, în comparație cu celelalte dăți. M-am ridicat din pat și mi-am făcut rutina. După m-am îmbrăcat și am pornit spre bucătărie. Mi-am preparat ca un adevărat Master Chef niște lapte cu cereale, pe care le-am devorat. Mi-am luat geaca și ghiozdanul și am fugit spre școală. Era abia 7: 20 dar spre deosebire de alții mie îmi place sa fiu mereu punctuala. Când am ajuns în clasa era deja 7: 35 ai ca sa vezi eu eram singura ajunsă. Am ieșit pe hol și era sa dau iar peste ghiciți cine... chiar peste Sebastian.

     -Scuze, chiar imi pare rău. îi zic eu.

     -Nu-i nimic. Niciunul dintre noi nu a pățit nimic deci totul e în regula.

     -Mi-am adus aminte de unde ne știam. Mai bine zis mi-a explicat mama.

     -Serios? Te ascult.

     -Mi-a spus ca am fost vecini pentru jumătate de an când aveam vreo 3 ani. Mi-a mai zis și ca ieșeam împreună în fiecare zi la joacă.

      -Ai mare dreptate acum ca mă gândesc mai bine.

      Acum nu mai știu ce sa spun , ce mă fac?

      -Se pare ca ai avut dreptate când ai spus ca o sa ne întâlnim la liceu.

      -Ce pot sa spun, poate sunt un clarvăzător.

      -Sigur. În cazul ăsta eu sunt Marilyn Monroe. îi zic râzând.

       -Atunci ai grijă la rochie, draga mea.

       -Nici măcar nu port una.

       Deodată se aude clopoțelul. Poate ca unii sunt salvați de el, dar noi suntem chiar supărați ca ne-a întrerupt conversația.

        -Ne vedem mai incolo, îmi zice îndreptându-se spre ora lui.

        Când intru în clasa văd ca au rămas doar vreo 3- 4 bănci neocupate. Eu am ajuns mai devreme așa ca mă îndrept spre locul deja pregătit. Prima ora am matematica. Nu sunt o mare fana a ei așa ca mă pregătesc sa adorm, când o văd pe profesoară cu Seb la braț.

         -Neata elevi, de azi veți avea un nou coleg. Acum te poți prezenta.

         -Numele meu este Sebastian Carlisle și am 17 ani. zice și îl văd cum îmi face cu ochiul.

         Nu cred ca o sa mai dorm la ora. Probabil îl voi admira pe băiatul ăsta. Sper doar sa nu observe ca mă holbez la el.

.                                                                      .
Sper ca v-a plăcut. Acum nu mai am nicio idee. Va aștept sugestiile. Va pwp...