sorry, i'm gay

9.

mergeam cu pași lenți și grei pe strada pustie. aerul nopții era rece, dar plăcut. luna lumina împrejurimile cu un alburiu precum ceata. muzica imi răsuna zgomotos în urechi.

în jurul meu totul se desfășura ca o furtună în timp ce-mi reaminteam ziua de azi.

-ai nevoie de o pauză, yoongi.

vocea lui imi răsuna mai puternic decât muzica. mereu m-am întrebat de ce ma gandesc atât de mult la el. e ca un magnet. fața lui este atât de..greu de uitat.

jimin p.o.v

priveam pe geamul dormitorului absent. ce s-a întâmplat astăzi mi-a dat de gandit. ce a făcut acel băiat încât să stârnească atât de multă violență de la...yoongi?

l-am văzut. se plimba pe drum privind spre cer. s-a oprit și a stat acolo pentru câteva minute, timp în care am stat și l-am privit.

ce se întâmplă cu tine,  yoongi?

l-am văzut întorcându-se și pentru o secundă ni s-au întâlnit privirile. s-a oprit și s-a uitat la mine si am putut să jur ca acela nu era yoongi. era..trist și părea că sufera. o suferință foarte puternică. si-a scos telefonul și eu am înțeles ce voia.

min.yoongles :

-vino afara cu mine.

am privit telefonul si m-am intors spre geam afirmând. mi-am luat geaca și în timp ce ma incaltam am auzit soneria. am deschis ușa și l-am văzut pe roșcatul de astăzi.

-b-buna. deranjez?

-nu, nu, nu, nu!

-am venit să îți multumesc. poftim.

mi-a oferit o ciocolata.

-e-eu..nu pot să o iau. nu e nevoie!

-insist să o iei. mie nu-mi plac dulciurile atât de mult, dar speram ca tie iti plac.

-oh..multumesc mult.

-pot intra sau...?

am stat un pic pe ganduri. nu pot să îl gonesc pur și simplu. am să stau cu el un pic iar apoi ma voi duce la yoongi.

-da, sigur!

acesta a intrat și si-a dat jos geaca de piele. s-a așezat cuminte pe canapea privind locul.

-wo-woah. e frumos aici.

-multumesc.

-deci cum ziceai ca te cheama?

-jimin, pe tine?

-hoseok.

se uita la mine insistent dându-mi o stare de incomoditate așa ca am plecat în bucătărie pentru a aduce niște suc.

am inceput sa vorbim despre diferite subiecte și nu am simțit orele trecând. era deja în jur de 12 noaptea iar mama trebuia să apară. roșcatul din fața mea era o persoană atat de frumoasă și placuta atât din punct de vedere moral cât și fizic. era un om interesant.

-scuza-ma o secundă, hoseok.

am fugit pana in dormitor si am privit pe geam. strada era pustie. însă pe bancă un băiat cu păr alb stătea. doamne cu am putut uita de el?

si-a întors privirea spre geamul meu de parcă ar fi știut că sunt acolo.

-s-a întâmplat ceva?

am simțit o mână pe soldul meu si m-am intors imediat doar ca să îl găsesc pe hoseok incredibil de aproape. s-a uitat în ochii mei, apoi o secundă spre geam.

-cine e baiatul de acolo?

-n-nu știu, eu doar voiam să văd dacă masina mamei a ajuns.

-oh. și a ajuns? a întrebat apropiindu-se mai mult de mine.

-i-inca nu. hoseok..ce incerci să fa-

si-a presat buzele de ale mele sarutandu-ma apăsat și umed. fără se realizez ce făceam, mi-am pus mâinile în jurul lui și l-am lăsat să mă sărute în timp ce mainile lui se plimbau pe spatele meu.

yoongi p.o.v

am vazut acel par roșcat. am vazut acel chip blestemat. și am vazut perfect cum l-a întins pe pat sarutandu-l, ca mai apoi sa-si dea jos bluza lăsându-l pe blond să îi mangaie abdomenul.

însă de acolo nu am mai putut rezista și am urcat în apartamentul meu. de ce am fost atât de prost încât să cred ca jimin avea să vină și să îmi aline golul pe care l-am simtit? hoseok avea dreptate. imi va lua totul, iar eu voi rămâne doar o umbra a lui.

am intrat în baie si am deschis cutiuta mică pe care voiam să o arunc acum câteva zile. am scos lama din ea și am trasat linii ce au devenit roșiatice pe pielea mea. era dureros dar nu încat să umple golul acela.

nici măcar durerea..nu poate înlocui ceea ce simt.

câteva lacrimi sărate mi-au părăsit ochii și s-au prelins pe obraji ca mai apoi să cadă peste mainile mele.

ce mi-ai făcut? ce mi-ati făcut?

m-am uitat în oglindă și m-am cutremurat. l-am văzut pe vechiul yoongi. pe acel yoongi de 5 ani și am simțit cum mi se pune un nod în gât.

poate ar trebui să revin la vechea mea varianta.