sorry, i'm gay

17

jimin p.o.v

îl tineam pe yoongi de încheieturi în timp ce îl rugam să se calmeze însă el doar tipa și plângea.

-te rog..yoongi..

-ji-jimin..

-sunt aici, calmează-te.

însă nu am terminat de rasuflat ca s-a strâns mai tare lângă perete de parcă l-ar fi bătut cineva.

nu știam ce sa fac. imi era frica sa gresesc în orice fel și voiam să se termine toată faza asta.

i-am dat drumul la încheieturi, iar acesta a început să lovească în toate părțile. parca nu mai era om ci animal. era terifiant și ma făcea să cred că nu exista salvare pentru el.

trebuie să existe.

m-am asezat lângă el și am inceput sa ii spun lucruri frumoase.

-yoongi..mai tii minte cand ne plimbam prin parc și a început ploaia? tu ai vrut să plecam însă eu am refuzat și am alergat prin ploaie. mai tii minte cand te-am luat în brațe prima oară?

parca nici nu ma auzea.

-mai tii minte cand mi-ai cântat la pian? mai tii minte când am mâncat împreună inghetata în drum spre casa? sunt vecinul tau si mereu te vizitez. sunt eu, jimin. băiatul care ti-a adus brioselebriosele când a venit aici.

își lăsa mâinile ușor în jos în timp ce respira sacadat și fierbinte. privea în toate părțile mai puțin la mine. am ridicat mâna și am inceput sa ii mângâi părul. a tresarit la contact.

-sunt eu, jimin. prietenul pe care îl făceai fricos pentru ca mergeai prea tare cu motorul. uita-te la mine.

l-am luat ușor de obraji și i-am întors fata. avea ochii roșii de plâns și era zgâriat pe fata ; probabil el s-a zgâriat singur. ma privea inexpresiv, dar și plin de emoții în același timp.

-ma vezi? sunt aici și n-am să plec niciodată.

-ji-min..

avea vocea obosită. totul părea atât de slăbit în el încât am crezut ca va lesina din clipa în clipa.

-jimin...

a început să plângă. a sărit în brațele mele incolacindu-si brațele puternic de bazinul meu. îl mangaiam pe spate și pe par liniștitor în încercarea de a-l calma.

-gata, yoongi..totul va fi bine, vei fi în siguranță alături de mine. iti promit.

a ridicat capul și privirile ni s-au întâlnit.

-poti sa imi mai faci o simplă favoare? a întrebat în șoaptă cu vocea tremurânda.

-spune-mi.

-da sau nu? a întrebat așezându-se în fund în fața mea.

-umm...da. orice dore-

s-a aplecat spre mine si m-a sărutat. s-a retras imediat astfel că nu am apucat nici sa reactionez.

am rămas amândoi tăcuți. ăsta ar fi fost printre ultimele lucruri pe care credeam ca mi le va cere și totusi...nu m-a surprins prea mult.

-iti aduc un pahar cu apă. am șoptit și m-am ridicat.

m-am dus la bucatarie. am umplut paharul și m-am îndreptat spre hol însă nu mai era. m-am uitat în sufragerie și apoi am realizat. am lăsat cana pe masa și am fugit în camera sa.

-yoongi nu!

însă acesta deja inghitise pastilele, iar acum doar punea capacul tubuletului cu otrava.