sorry, i'm gay

20

-poftim.

si-a pus pătura peste corp. tremura atât de puternic încât am crezut că va lesina. m-am pus pe fotoliul din sufragerie și m-am gandit ce sa facem cu corpul lui hoseok. după ce am spalat cu clor camera și ne-am asigurat că nu a rămas nicio urmă, l-am pus intr-un sac și l-am dus în baie. în seara asta trebuia să îl ingropam înainte ca oricine altcineva să realizeze ca lipsește.

-y-yoon-gi...a-a vrut să m-ma vio-leze..p-p-pentru că a-aveam acele se-semne..

vocea îi tremura la fel de tare ca și corpul. stiam ca trece prin momente cumplite și ca îl va bantui mult timp amintirea lui hoseok și a momentului in care a făcut ceea ce a făcut.

m-am pus lângă el și l-am luat de mână, crezând că îl va calma. am oftat.

-jimin..te pot ajuta.

-e-e-eu, eu am ucis UN OM!

a izbucnit în lacrimi strangandu-mi mâna și pătura cu putere. si-a aruncat brațele în jurul gâtului meu și si-a lăsat capul pe umarul meu. imi uda tricoul dar nu ma deranja, voiam să îi fiu alături în aceste momente deoarece eu nu am avut parte de așa ceva la acel moment.

-jimin..chiar e cumplit ce s-a întâmplat dar trebuie să știi că ceea ce s-a întâmplat este un lucru foarte rau si nu putem rămâne aici.

a izbucnit și mai tare in plâns.

-d-dar..cum rămâne cu mama? cu p-prietenii mei? cu facultatea?

-va trebui să le dăm uitării pe toate și să o luăm de la capăt. jimin, ai încredere în mine?

acesta si-a ridicat capul și am facut contact vizual câteva secunde înainte de a da ușor din cap afirmativ.

-trebuie să ne pregatim.

m-am ridicat să îmi iau telefonul de pe noptiera. am căutat rapid prin agenda și am sunat singura persoană ce ma putea ajuta acum.

-alo?

-buna, seokjin. am nevoie de ajutorul tau.

-bună și tie. cu ce te pot ajuta?

-mașina ta, am nevoie urgent să plec.

-din nou, yoongi-ah?!

-JIN! e important!!

l-am auzit oftand prin telefon și a acceptat până la urmă. după ce i-am multumit, am închis apelul.

-jim-

nu era în cameră. am ieșit pe hol și am vazut ușa la baie deschisă și pe el stând cu capul aplecat peste chiuvetă vomitand. m-am dus repede la el și i-am dat părul de pe fata.

jimin p.o.v

strângeam marginea chiuvetei încercând să ma opresc din a vomita însă nu puteam. era prea mult de suportat. de fiecare dată când închideam ochii nu vedeam decât trupul neînsuflețit a lui hoseok și cum i se scurgea ușor sângele din trup.

câteva lacrimi sărate mi s-au combinat cu voma. mi-am tras suflul și am ridicat capul pentru a ma privi în oglindă. eram un monstru, un criminal. cum voi putea trai cu hoseok pe conștiință și cum voi putea uita aceste momente din viața mea?

-jimin, stiu ca o să te afecteze ceea ce voi spune, dar...la noua trebuie să plecam...să îl ingropam pe hoseok.

intr-adevar cuvintele lui m-au lovit ca niște săgeți ascuțite până la refuz însă nu am spus nimic doar am înghițit în sec și am afirmat. nimeni nu va sti de el sau de locul in care s-a prabusit iar de vină nu e nimeni altcineva decât eu.

yoongi m-a luat de mână și am mers în dormitor de unde si-a ales câteva haine și un lănțișor de aur cu două aripi frumos conturate.

-ne va purta noroc. mereu mi-a purtat. apropo, vrei sa iti iei și tu ceva semnificativ de acasă?

-e-e-eu..n-nu stiu..

m-am gandit la tablourile cu mine și mama sau la microfonul pe care mi l-a dăruit când aveam 9 ani sau primii balerini.

-te las să te gândești.

a plecat în bucătărie și am rămas singur. priveam în gol și ma gandeam la viata ce urmează să o am. ce întorsătură bruscă ; ieri eram îngrijorat de niște semne pe gât, astăzi sunt îngrijorat de viața mea si de libertatea mea.

a/n :

this is shit part. 3. oricum, o să postez mai rar deoarece am examenele curând și vreau sa ma axez pe școală. sorry honeys🤮