sorry, i'm gay

6.

yoongi p.o.v

era din nou weekend. mai trecuse o săptămână din viața mea de pomana. între timp, eu si jimin ne-am împăcat pentru ca deși ma văzuse în halul acela și mi-am spus că voi sta departe de el, nu am putut rezista fetei și rugăminților lui.

era sâmbătă iar afara era o zi ploioasă. de obicei în zilele ca acestea, imi petrec timpul în mini-studio-ul meu. imi iubesc studio-ul cu tot ceea ce conține, însă ceea ce ma atrage cel mai mult este pianul electric ce stă lângă birou parca așteptând sa imi pun cu tandrețe degetele pe clapele albe imaculate și cele negre pentru a-i da o valoare și o muzicalitate ce impresiona de fiecare dată.

m-am așezat pe scaunelul obosit și am oftat ușor înainte de a ma lasa cufundat în sunetele atât de corecte a instrumentului. ușor ușor, am inceput sa simt cum plutesc, cum ma pierd pe mine însumi intr-un abis al muzicii.

astfel, nu am auzit ușa de la intrare și nici cea de la studio, ci doar când am terminat de cântat și m-am intors pentru a mai sorbi o gură din ciocolata calda de pe birou, l-am văzut privind fascinat spre mine.

-oh! a zis el repede, văzând că îl privesc. sper sa nu deranjez. ti-am adus niște ramen. mama a vrut să te cheme la masa dar nu am vrut să te deranjez și mai tare.

am chicotit. era dragut faptul că jimin își arăta afecțiunea prin mâncare. ma incanta.

el a rămas la ușa până l-am invitat să stea pe canapea.

-canti foarte frumos!

-multumesc, jimin. am zis ușor, leneș.

-mai cântă. imi face plăcere. dar așteaptă puțin.

si-a tras un scaun și s-a pus lângă mine. când m-am uitat la el, a zambit inocent și a spus :

-vreau sa vad cum canti.

am dat din cap și am inceput sa cant piesa pe care o stiam cel mai bine, pe care nu aveam nicio nesiguranta. în timp ce cântam am simțit o mică greutate pe umărul meu dar am continuat să cânt pâna la sfârșit.

-a fost foarte frumos, a spus ridicându-si un pic capul.

era atât de aproape. aproape că nasurile ni se atingeau. ma uitam direct în ochii lui și el la fel. în acel moment...am simțit.

am simțit o conexiunea ciudată, ca un magnet, era ceva ce ma atrăgea mai aproape. i-am privit buzele și brusc am vrut să le sarut. brusc, am vrut să îl simt sub atingerea mea.

nu ma intelegeam, dar totul la el ma hipnotiza intr-un mod neplăcut de plăcut.

mi-am luat mâinile de pe pian și mi le-am dus ușor spre el. el imi privea gesturile dar nu părea speriat, nici supărat ci mai degrabă confuz. mi-am pus mâinile pe picioarele lui și am privit o secundă în jos.

-jimin.. am șoptit însă el nu a spus nimic. a oftat.

mi-a sărutat obrazul, gest ce m-a îndemnat să ridic capul.

-esti un prieten bun, yoongi. dar nu vreau sa fac nimic până nu sunt sigur de sentimentele mele.

am rămas confuz.

-adica tu vrei sa-mi spui ca acum..tocmai...in fine!

-imi pare rau.

s-a ridicat însă eu aș fi vrut să mai stea. când a ajuns la usa, am vorbit, știind ca dacă nu o fac acum, nu o sa mai am sanse :

-și eu sunt nesigur. hai doar să fim nesiguri amândoi astăzi.

mi-am strâns ochii în timp ce glasul meu dădea drumul cuvintelor. dar după nu s-a așternut decât liniște și când am deschis ochii, jimin era pe scaun și ma privea cu interes.

-mai cântă. imi face plăcere.

am zambit și am inceput aceeași piesă iar la jumătatea ei am simțit iar o greutate pe umăr.