sorry, i'm gay

19

totul era în ceață. mi-am strâns corpul încercând să nu las lacrimile atât de dese să se observe.

eram gol. iar în fața mea era un hoseok pe jumătate dezbrăcat ce imi saruta clavicula și ma mângâia pe spatele acum roșu.

-t-te rog..ho-hoseok..t-te implor..

însă acesta doar imi lovi încă o dată spatele și ma facu să scancesc de durere. de ce se întâmplau toate astea? nu stiu. imi era frica și ma rugam să vină cineva să ma salveze cât mai curând de sub mâna acestui om.

yoongi p.o.v

abia ma trezisem. mi-am deschis telefonul și am vazut ca e ora 4pm. am dormit atât de mult..

am observat o notificare pe ecran și am deblocat telefonul curios. era un mesaj de la jimin.

|aju
|tor

aju-tor?

m-am ridicat imediat și am pus prima pereche de pantaloni pe care am gasit-o de pe jos. eram curios de ce se întâmplase dar în special eram speriat. jimin nu mi-a trimis niciodată astfel de mesaje.

am ieșit în fugă din apartament și am bătut la usa vecină. niciun răspuns. am încercat ușa și era deschisă. am intrat însă nu era nimeni. era prima oară când am intrat în casa lui și mi se părea chiar frumoasa. m-am plimbat puțin prin bucatarie pana când am auzit un planset puternic dintr-o cameră. m-am dus spre sunet și am ajuns la o ușă maronie și lucioasă. mi-am lipit urechea.

-stai liniștit, nu te voi răni.

-t-t-te rog, hoseok! TE ROG!

am realizat ce se întâmplă. am inceput sa lovesc ușa cu toată puterea încercând să o deschid.

-JIMIN, DESCHIDE-MI UȘA!

-n-nu p-pot! l-am auzit strigând usurel, și apoi o bufnitura s-a auzit și mi-am dat seama că a fost lovit.

-HOSEOK, NENOROCITULE, DESCHIDE USA!

am lovit ușa încă o dată însă nu s-a clintit. un sentiment de vinovăție mi-a invadat corpul. nu pot face nimic. eu chiar nu pot face nimic.

jimin plângea tot mai tare iar eu simțeam ca ma înfund intr-un abis al vinovației cu cât loveam ușa tot mai mult.

o bufnitura se auzi din nou și am tresarit de frica pentru micuțul de după ușa. câteva secunde se lăsă liniștea, nici măcar plansetele lui jimin nu se mai auzeau.

am auzit lacătul și mi-am strâns pumnii pregătit pentru a-l lovi pe roșcat. insa nu el a apărut de după ușa.

-jimin...

era gol pușcă. dar nu asta ma socase mai tare, ci faptul că era plin de răni și față îi era roșie și plină de lacrimi.

-aju-ajuta-ma..

si-a întors privirea și l-am văzut pe hoseok întins pe jos. intr-o balta de sânge.

a/n :

this is shit ×2. și cam scurt. oricum următorul va fi mai lung. cel puțin asa sper:)