sorry, i'm gay

12

după ce am bătut de trei sau patru ori la usa celui de lângă mine, am decis să o incerc. poate era iar în studio-ul lui cântând.

spre fericirea mea, era deschisă.

-yoongi?

brusc mi s-a tăiat respirația. totul era...distrus, un dezastru nemaipomenit. peretii holului erau patati de apa sau ceva transparent. masa de sticlă din sufragerie era spartă, scaunule împrăștiate și pernele de pe canapea aruncate. televizorul era spart iar mobila zgâriată. și mirosul...doamne incredibil de urât.

yoongi, esti bine?

poate a intrat un hoț sau un criminal.

gândul m-a infiorat însă am continuat să înaintez. bucătăria era la fel de distrusă. am vrut să plec mai departe dar am deschis un geam înainte de a o face. ajuns în fața ușii dormitorului am simțit cum mi se pune un nod în gat. am împins ușa și acolo l-am zărit. stătea pe jos rezemat cu spatele de pat și capul lăsat pe spate.

-yo-yoongi?

a întors capul cu un gest brusc și l-a lăsat să îi cadă pe umeri. am tresarit. m-am pus în genunchi langa el și i-am luat față în mâini.

-ce se întâmplă?

avea ochii roșii și mă privea absent. nu exprima nimic, efectiv avea privirea goală.

-jimin..a gemut. ce cauti aici?

-imi pare rau yoongi! am venit sa iti spun că imi pare foarte rău ca te-am lăsat balta aseara.

l-am luat în brațe usor, iar apoi i-am dat drumul când m-a împins cu mâinile.

atât de firav.

-cum a fost? cum a fost sa te culci cu el?

a pus accent pe acel cuvânt făcându-ma sa ma încrunt ușor.

-ce?

-cum a fost sa ma tradezi? cum a fost sa imi întorci spatele? a fost ușor, nu?

-vorbesti lucruri fără rost. am șoptit speriat și confuz dar nu m-a auzit.

-cum ai putut, jimin? acum o săptămână imi spuneai ca nu vrei sa te grăbești, imi spuneai ca nu vrei sa faci ceva ce vei regreta, spuneai ca ai nevoie DE TIMP! iar eu ți le-am oferit, doar ca sa te vad o săptămână mai târziu ca te saruti cu altcineva! stiu.. e frumos, are părul frumos, ochii frumosi, gura frumoasa, trupul frumos! a făcut o pauză scurtă pentru a-si regla respirația, timp în care îl priveam speriat. dar...are un suflet murdar, un suflet șters! te va răni, însă pentru el nu va însemna nimic. tu nu vei însemna nimic. NIMIC, NIMIC!

a inceput din nou sa isi legene capul dintr-o parte în alta. de data asta nu era nervos, ci emotionat.

-yoongi! l-am scuturat. ce e cu tine?!

a început sa rada. ce era atât de amuzant??

-o sa te părăsească, stii, nu? o sa obțină ceea ce vrea și o sa te lase.

am dat din cap negativ dar el a continuat.

-nu intelegi? îi este scârbă de noi. trebuie să te despărți de el.

am simțit lacrimi in colțul ochilor. ma speria. el chiar ma terifia. se purta atât de nefiresc.

-nu. am zis ușor. nu vreau sa cred asta.

-dar asta e adevărul! nici măcar nu îl cunosti, jimin..e un străin.

-ce iti pasa tie ce e adevărat și ce se întâmplă cu mine? am izbucnit încărcat de emoții și remușcări. și da, e un străin. și da, m-am lăsat dus de val pentru un moment! de ce? pentru ca acest necunoscut m-a facut sa ma simt liber, puternic, semnificativ. ceva ce tu nu ai facut niciodată! tu nu ai facut nimic mai mult decât sa ma faci sa ma simt un prost! "oh, jimin, de ce esti așa fricos?", " vai, jimin, cum poți trăi așa dezordonat?", jimin de ce faci aia, jimin de ce faci asta! m-am saturat.

acum plangeam de-a-binelea, iar el privea cu ochii intr-un contrast de mirare și supărare.

-am si eu un suflet, yoongi..

am oftat iar in camera liniștea s-a așternut ca o pânză.

deodată a ridicat capul și m-a privit.

-te urasc. atât de mult! te urasc, park jimin! pentru ca m-ai facut atât de confuz și pierdut și pentru ca m-ai adus la apogeul durerii. te urasc, m-ai auzit? TE URASC!

în timp ce vorbea ma împingea ușor cu mâinile dar la un moment dat s-a oprit și a izbucnit intr-o hohota de plâns stand cu capul în jos. poate nu ar fi trebuit să imi vars nervii pe el chiar acum, arată deplorabil, dar ceea ce spunea și facea ma lasa rece de-a dreptul.

-tu chiar...crezi asta? a întrebat după un timp. ca te-am considerat un prost?

am rămas tacut pentru ca, evident, asta credeam.

-yoongi. ar trebui să ne calmam. am vorbit intr-un final însă el a întors capul spre geam stergandu-si lacrimile.

-pleacă, jimin. nu mai e loc pentru tine aici.

vocea lui limpede m-a cutremurat. l-am privit câteva secunde, iar m-am ridicat stergandu-mi lacrimile pe măsură ce ma apropiam din ce în ce mai mult spre ușa.

yoongi...