sorry, i'm gay

18

jimin p.o.v

mi-am luat rucsacul și mi l-am aruncat în spate. am luat-o la pas rapid spre ieșirea din facultate pentru a nu da nas în nas cu cineva nedorit.

când am ajuns la parcare mi-am pus ghiozdanul pe o bordura căutându-mi telefonul.

-jimin, ce faci aici?

când am ridicat privirea, l-am văzut fix pe omul pe care incercam să îl evit. nu pot să cred ca m-am oprit fix in fața mașinii lui.

-buna hoseok. bine, ma grăbesc spre casa.

am pus ghiozdanul iar unde îi era locul și am vrut să trec pe lângă el însă mi-a prins bratul.

-jimin, s-a întâmplat ceva? pari agitat.

-nu, sunt bine. ai putea sa-mi dai drumul? ma așteaptă mama acasa.

am pus mana pe esarfa și mi-am acoperit mai bine zonele vinetii.

-sigur jimin.

după ce a slăbit stransoarea, mi-am eliberat mana si l-am privit câteva secunde. mare greșeală. o pala de vânt străbătu parcarea si imi smulse esarfa de la gât. hoseok s-a întins imediat după ea și a încercat să o recupereze. eu, neștiind ce sa fac, mi-am tras bluza mai spre gât și am acoperit și cu mâna zona.

-poftim, mi-a zis oferindu-mi-o. m-am intors și mi-am pus-o la gât prefăcându-ma ca mi-o așez în oglinda mașinii vecine.

-iubitule, cred ca tocmai mi-am dat seama de ceva.

am înghițit în sec atât pentru apelativ cât și pentru ce urma să imi zică.

-am impresia că mi-am uitat hanoracul meu la tine. ăla negru care imi place mie foarte mult. pot să merg să mi-l dai?

am rasuflat ușurat. mi-am amintit de seara ploioasă în care mi-a dat hanoracul sau de culoare neagră și cel mai probabil a rămas la mine.

am afirmat și acesta mi-a sărutat obrazul. a fugit până în partea cealaltă și s-a urcat în mașină. i-am urmat exemplul. voiam să scap de lucrurile lui odată și să ma calmez.

drumul a fost liniștit cu excepția faptului că la un moment dat si-a pus mana pe piciorul meu făcându-ma să ma fastacesc. era ciudat cum mintea mea voia să îl inderparteze dar se simtea și vinovată pentru asta.

când am ajuns, am urcat în apartament și ca de obicei mama nu era acasă. m-am descaltat și m-am dus direct în camera mea si i-am căutat hanoracul în dulap. după ceva timp i-am simțit prezența în camera și cum si-a pus mana pe soldul meu.

-hei, bebe. de ce nu vrei sa bem ceva?

am rasuflat greu.

-stai sa iti găsesc hanoracul. am șoptit.

m-a întors brusc spre el. l-am privit o secundă în ochii și am putut observa o urma de furie în ochii lui.

în momentul următor, degetele lui mi-au încleștat materialul pe care îl purtam la gât și mi l-a tras cu putere. esarfa a căzut pe jos și mi-a dezvăluit gâtul plin de semne. a privit spre ele în timp ce eu mi-am băgat capul în pământ de rușine și vinovăție.

i-am simțit degetul mare pe acea parte a gâtului meu și m-am cutremurat. apoi mi-a ridicat bărbia cu două degete și m-a privit forțându-ma și pe mine să fac la fel.

-î-îmi p-pare r-rau..

a oftat. în secunda următoare si-a aplecat capul spre buzele mele. stăteam înțepenit în fața lui. deși ma asteptam sa ma sărute, el doar și-a frecat nasul de al meu stând cu ochii închiși.

-credeai ca sunt orb?

vocea îi era joasă și ragusita. un fior mi-a strabatut spinarea.

-ho-hoseok..e-eu nu am cu-cuvinte.

-cu cine? a întrebat mai de apoi.

am înghițit în sec și m-am uitat în jos din nou. în următoarele momente mi-a luat obrajii în mâini și mi-a ridicat iar privirea spre el. ma strângea dureros și ma făcea să ma simt speriat și nesigur. am simțit cum ochii mi se umplura de lacrimi la durerea ce mi-o transmitea mâinile ce acum ceva timp ma atingeau ușor și grijuliu.

-jimin, spune-mi!

a țipat iar eu am realizat că vad in ceață din cauza lacrimilor.

-y-y-yoon-g-gi..

m-a împins eliberându-mi față. mi-am șters lacrimile și am dat să ies din cameră însă hoseok a fost mai rapid și mi-a închis ușa în nas.

-stii ca nu am de gand să te las să pleci, nu? bebe, trebuie să platesti.

m-a împins și m-am lovit de marginea patului căzând peste. plângeam. nu știam de ce dar plângeam și ma simțeam mic și slab în fața acestui om pe care nu mai demult îl iubeam.

-stai calm, nu-ti voi face nimic rău. revin imediat.

ma îndoiam de asta. a ieșit din camera și m-a închis înăuntru. mi-am scos cât de repede am putut telefonul și am sunat prima persoană din agenda. din nefericire, nu mi-a raspuns. asa ca i-am lăsat un mesaj chiar înainte de a intra hoseok înapoi în camera și de a mi-l sparge.