sorry, i'm gay

23

yoongi p.o.v

conduceam absent pe autostrada. m-am uitat în oglinda retrovizoare și am vazut ca jimin atipise. am oprit muzica nedorind să îl trezesc.

-las-o să cânte. l-am auzit mormaind și am deschis din radio-ul zâmbind.

de ce ma simțeam așa de euforic? eram intr-o situatie complicată și nedorită, iar eu imi menajam dreptul și de a zambi prostește. probabil pentru ca eram cu el.

jimin, acest băiat blond, este atât de ciudat și atât de frumos în același timp încât nu pot să nu ma gandesc la el. toată întâmplarea asta mi-a adus un sentiment protectiv asupra lui și mi-as dori să putem opri undeva pentru a-l mai consola. însă nu era posibil. trebuia să mergem in continuare și să scăpăm de orice pericol, astfel aveam de suferit o întreagă viața.

după un drum de câteva ore bune, am oprit intr-o benzinărie pentru a-mi lua o cafea si de a ma relaxa un pic. jimin încă dormea. îl priveam prin geamul patratos și îi vedeam micile tresariri pe care le făcea. imi era mila de el, imi aducea aminte de prima mea întâmplare de genu'. îi priveam trăsăturile feței și ma minunam de frumusețea de care putea da dovada doar dormind.

însa..deodata ceva mi-a atras atenția.

sirenele.

Notă : Acesta este un capitol super scurt și imi pare rau pentru asta. Also, imi pare rau ca nu am mai postat de mult muuult timp, am avut niște probleme iar motivația mea a fost la pământ. Dar am revenit. Spoiler : cartea e pe sfârșite și ma gandesc la posibilitatea de a face partea a doua.