sorry, i'm gay

15

jimin p.o.v

mergeam vesel prin parc căutând o bancă anume. când am zarit-o am fugit intr-acolo deși era goală. m-am asezat ; am simțit adierea ușoară a cireșului înflorit de deasupra mea. am închis ochii și am inspirat mirosul imbaitor al florilor și al naturii.

după câteva minute, mi-am scos cartea zicându-mi ca voi citi încă un capitol și avea sa apară.

insa am citit două. iar apoi trei, patru...

m-am uitat la ceas și era deja trecut de ora 7pm și începea să se întunece afara. i-am lăsat un mesaj, două chiar însă nu am primit nicio notificare înapoi.

am mai stat în jur de 30 de minute bătând cu piciorul ușor în pământ stresat.

oare l-am supărat cu ceva? l-am făcut sa se simtă prost?

săptămâna aceasta, deși ceea ce am patit cu yoongi m-a lăsat în multe feluri, toate rele, pot spune că am avut una dintre cele mai bune săptămâni din viața mea. am ieșit afară atât de des încât nici nu mai stiam cât e ceasul sau ce zi este. toată ziua, ieseam cu hoseok în loc să mă duc la facultate dar nu aveam niciun regret. ma simțeam îmbibat de dragoste și asta imi plăcea atât de mult.

însă acum nu stiu ce sa fac. stau singur pe banca și ma intreb cu ce am greșit oare de a întârziat atât de mult. nu e în firea lui.

privesc lacul îngrădit de un gardulet mic lăsând la vedere apa. însă ceva imi atrage atenția ; o persoană. trecuse de acea bariera și se îndrepta spre lac cu pași mici și ușor dezechilibrati. un gând fugitiv mi-a străbătut mintea și mi-a spus că acest om vrea să se sinucidă. dar era un fleac, doar un gând răzleț și fără rost. m-am întors la cartea mea însă nu am apucat să citesc o pagină ca am auzit o bufnitura în apă și când am ridicat privirea nu mai era nimic după bariera. am inceput sa fug intr-acolo. am sărit bariera și m-am dus până la marginea lacului însă părea foarte liniștit. am suierat aerul. poate a fost doar o piatră.

m-am intors pe călcâie și am vrut să plec rușinat de ceea ce făcusem. am aruncat o ultimă privire și o mână a izbucnit peste limpezimea apei.

-o, doamne!!

m-am repezit să strig după ajutor dar parcul era mai liniștit decât de obicei. vazandu-ma fara scăpare, m-am aruncat în apă după acel om.

deși imi simțeam pulsul tot mai puternic și ochii ma usturau, nu mi-a fost prea greu să găsesc un trup printre nimicurile de alge și mușchi.

l-am tras cu mișcări mecanice afara. totul părea că durează prea mult când era pusă în joc viața acestui...yoongi?!

-o, doamne yoongi!!!

i-am verificat respirația însă nu am simțit nimic. am inceput sa ii fac un masaj cardiac așa cum văzusem pe internet.

probabil plângeam inconștient în timp ce îi presam pieptul cu palmele și îi alimentau plămânii cu aer ; nimic nu mai era clar în capul meu. tot ce voiam acum era ca el să deschidă ochii și să își recapete suflul.

-te rog spune-mi ca o fac bine. yoongi trezește-te!!!

am continuat cu mișcările agitate asupra pieptului lui însă el, cu față palidă și părul alb ca spuma laptelui peste ochii închiși, parea mai mort ca niciodată.

-TREZEȘTE-TE!! TREZEȘTE-TE ODATĂ!!

eram atât de disperat încât am inceput sa ii lovesc pieptul cu pumnul în încercarea de a-l reînvia.

-trezește-te... spun printre lacrimi și las pumnul moale. închid o secundă ochii și incerc să imi reglez respirația.

e mort. am ajuns prea târziu.

l-am luat de mână și l-am privit cu o ultimă speranța în suflet ca o să își recapete suflul și o să deschidă ochii. dar a fost fără rost..

am întors privirea spre lac o secundă rămânând cu degetele încleștate în ale lui.

atunci, am simțit o ușoară mișcare peste mână ce o țineam inclestata. m-am intors atât de repede încat gâtul mi-a pocnit usor.

-yoongi? am întrebat plin de speranta.

ochii lui grei s-au deschis ușor și a inceput sa scuipe apă aplecandu-se ușor spre mine si ținându-se de burta ravasit.

-oh, doamne, yoongi!!

am sarit peste el si l-am luat în brate. deși nu a avut nicio reacție nu m-am supărat, nimic nu ma mai putea supara acum.

este viu. este bine.

cred ca am stat pe trotuarul rece îmbrățișati mai bine de 10 minute, însă am decis să plecam  când l-am simțit tremurând sub bratele mele.

nu mi-a adresat niciun cuvânt până la apartamentul său dar nici eu nu am îndrăznit să îl intreb ceva. șocul imi acaparase tot cheful de vorba.

când am intrat în apartament totul arăta ca inainte, distrus. l-am așezat pe canapea și am fugit în dormitor să caut o pătura. avea o cameră spațioasă dar ce acum părea micuta datorită dezordinii. am deschis dulapul cu lenjerie și am tras de cea mai pufoasa pătura pe care am gasit-o.

datorită neatenției mele, am lovit o vază cu pătura iar aceasta s-a răsturnat. am lasat-o pe pat pătura și m-am dus să iau vază. credeti-ma, ce am vazut înăuntru m-a cutremurat groaznic. poate eram prost, dar nu mi-a luat mult să realizez ce conține tubuletul portocaliu. de fapt scria și pe el.

yoongi..se droga? e dependent de droguri? de asta a vrut să se sinucidă?

atât de multe întrebări mi se rasuceau prin cap fără voie, fiind inca în transa șocului. însă am decis să iau pătura și să ies de acolo.

yoongi adormise. am pus pătura peste el și l-am privit câteva clipe. cât de mult se schimbase yoongi în ultimul timp..mi-am adus aminte de atunci când l-am văzut pentru prima oară. avea părul de un blond auriu ; acum mi se pare că are părul spalacit, atât de alb de parcă ar fi o fantoma. și felul lui de a se îmbracă s-a schimbat. dacă înainte se îmbracă aproape la fel de colorat ca și mine, ei bine, acum era tot în negru. un gând paranoic mi-a furat atenția și am vrut să ma asigur de el.

i-am ridicat ușor mânecile de la mână și tot ceea ce bănuiam s-a adeverit. era plin de răni. altele se cicatrizara, altele încă era roșiatice și aveau sange coagulat pe el, iar altele păreau facute chiar acum.

am tras mânecile înapoi simțind un gol în stomac ce mi se urcă ușor până în gât.