Prolog

4.6K 174 12
                                    

- Annet..

Vocea asta.. Știam că e el. Îngerul meu. Zâmbesc amar și îl privesc pe micul Eliot care se uita cu atenție la îngerul din spatele meu. Nu spun nimic. Îmi simțeam inima cum bate nebunește și parcă cere, ochii cum mă dor, ispitindu-mă să mă întorc, degetele îmi erau amorțite si voiau să îl atingă. Până și picioarele parcă se mișcau singure. În tot corpul meu răsuna o singură dorință: el.

- M-ai părăsit, a fost tot ce am putut spune, încă rezistând tentației de a mă întoarce.

- Annet, am fost nevoit..

- Nevoit ? Credeam că egoismul e un păcat.

- Te rog..

Și se oprește atunci când Eliot începe să plângă. Îl iau în brațe și încerc să-l liniștesc, dar începe să plângă mai tare.

- Dă-mi-l mie, îmi cere și se apleacă peste umarul meu să îl ia. Mă încordez brusc când îi simt răsuflarea caldă pe gâtul meu. Îl ia pe Eliot din brațele mele și începe să-i vorbească.

- Seamănă cu mine, spune după ce Eliot se mai liniștește și îi pot simți mândria cu care o spune.

- Zici ?, îi răspund, încă evitând să-l privesc.

- Eliot, fiul meu...

Pare că îi șoptește ceva la ureche pentru că Eliot începe să gângurească vesel. Apuc marginea băncii cu mâinile și o strâng până ce încep să mă doară. Trebuia să-l întreb.. Trebuia..

- O să pleci iar ?

Liniște. Am crezut că poate nu a înțeles din moment ce abia m-am auzit și eu când am rostit întrebarea. Îl simt cum se deplasează din spatele meu și îl așează pe Eliot în căruț.

- Da, Annet, o să plec iar. N-am de ales și va fi definitiv.. Nu o să mă mai vezi niciodată.

Îmi simt lacrimile care îmi inundă ochii. Nu le permit să cadă, nu încă. Îl aud cum caută ceva în geanta care era nelipsită atunci când pleca din grădină și îl pune pe bancă. Arunc o privire și văd ceea ce pare a fi o cutiuță de bijuterii. Știi deja cum să o deschizi, dar vreau să o faci atunci când ești pregătită să îi spui lu'Eliot cine este el de fapt, dacă o să o faci vreodată. Ai grijă de fiul meu, Annet și nu uita un lucru: vă iubesc pe amândoi, enorm, mereu o voi face.

Îmi depune un sărut pe păr și își ia zborul făcându-mi câteva șuvițe de păr să se lipească de obrajii mei brăzdați de lacrimi. Abia acum îmi fac curaj și îmi ridic privirea spre cer ca să-mi văd pentru ultima dată îngerul.

Vă mulțumesc tuturor celor care m-au încurajat să mă apuc din nou de scris și sper să vă placă povestea.

Angel flight -yaoi * boyxboy-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum