#Din perspectiva lui Eliot
După ce mama a plecat la lucru, eu am rămas cu Angel. Singuri... În aceeași cameră... Oh, simt că roșesc numai când mă gândesc la cuvântul "singuri". Dușul nu prea a ajutat ca seara precedentă să nu mi se mai delureze iar și iar în minte. Îmi scutur capul și încerc să nu mă mai gândesc la prostii.
-Ai terminat ?, îl întreb pe Angel.
El dă din cap în semn că da și eu mă ridic de la masă, aduc vasele și le așez în chiuvetă.
-Mergem să ne pregătim ?
-Huh ?, întreabă Angel, de parcă abia acum a ajuns cu picioarele pe pământ.
-Domnul aerian, mergem să ne schimbăm și să ieșim ?
-De ce ?, mă întreabă și eu îmi dau o palmă peste frunte.
-Ca să ieșim. Ce-i cu tine Angel ? Așa ne-am înțeles când am ieșit de la duș. Eu o să lipsesc astăzi de la liceu ca să ieșim și să îmi răspunzi la întrebări.
-Aada, scuze. La chestia asta mă gândeam și eu pentru că, chiar dacă eu ar fi trebuit să am răspunsurile, nu le am și asta mă calcă pe nervi.
-Înțeleg și o să îi dăm noi de capăt cumva.
-Bine, hai să ne pregătim, și îmi zâmbește atât de dulce apoi o ia înainte, pe scări.
-Pff și credeam că eu sunt bipolar.
Reușim să ne pregătim și să ieșim din casă. Ne îndreptăm spre parc în liniște. Se pare că el nu are de gând să rupă tăcerea așa că nici eu nu o fac bucurându-mă că mă pot gândi în liniște la toată perioada asta: de la "aterizarea" lui Angel pe peluza mea până la seara trecută, plus Mihail. Ajunși în parc eu știu locul perfect unde putem vorbi în liniște. Acolo mă mai duceam eu când voiam să fiu singur și stăteam cu orele pe banca aceea. Când ajungem îl văd pe Angel cum analizează locul și zâmbește cu gura pan'la urechi.
-Ce-i așa amuzant ?, îl întreb eu curios.
-Ăsta e locul unde te-am văzut pentru prima oară.
-Serios ? Obijnuiesc să vin aici când simt nevoia să fiu singur, mă uit în jurul meu. Mă liniștește. Mhm o să vreau să îmi povestești cândva.
-S-a făcut, îmi spune și se așează pe bancă.
Mă așez și eu lângă el și inspir cu putere aerul de parcă ar fi insuficient. Era înnorat și mai mult ca sigur o să plouă după amiază. "Cu ce să încep ?"
-Cine era îngerul ăla ?, îmi fac curaj să îl întreb până la urmă.
-Mihail. E un arhanghel. Are un rang mai mare decât îl aveam eu în rai. Mihail și Gavrilă, celălalt arhanghel, sunt ființele divine cele mai apropiate de Creator. Chiar dacă am locuit în același loc, mereu am avut impresia că mă urăște, zâmbește amar și continuă. Cred că a fost singurul înger din rai care a avut ceva de împărțit cu mine. Tot el a fost și cel care mi-a tăiat aripile... Nu înțeleg ce mai vrea de la mine.
Când am auzit ce a făcut Mihail lu'Angel și anume că el ia tăiat aripile am fost... Furios ? Desigur, eram deja furios pe el pentru că îi vrea răul lui Angel, dar o simțeam amplificată. Am simțit nevoia să îl arăt că îi sunt aproape și i-am luat mâna într-a mea. Și-a întors chipul angelic spre mine și mi-a strâns ușor mâna. I-am zâmbit și i-am depus un pupic pe obraz. Desigur, m-am retras imediat, roșind puternic. "Romantic ai mai devenit, Eliot."
-Știi, mereu am fost curios. Ce faceți voi îngerii în rai ? Adică care e treaba voastră ?
-Păi, îndeplinim diferite misiuni de la Creator. Venim pe pământ și luăm sufletele celor morți conducându-i în rai sau în iad, depinde de ce hotareste Creatorul.
-Îngerii din rai conduc și sufletele în iad ?
-Da. Îngerii iadului nu au voie să iasă din infern. Ei ne așteaptă pe noi la graniță și preiau sufletul de acolo. Cam asta e treaba noastră. Arhanghelii în schimb au sarcini în plus. Ei se asigură că totul e în perfect echilibru, că toți îngerii își îndeplinesc misiunile și desigur, participă la judecata unui suflet sau a unui înger când cade în păcat.
-Înțeleg. Mihail a spus că doar eu și tu îl putem vedea. Cum adică ?
-Asta nu prea înțeleg nici eu... Pentru ca un om să vadă ființe divine, ar trebui să fie înzestrat cu privirea. Dar de unde să o ai tu ?
-Privirea ?
-Da, asta e singura cale. Privirea ți-o poate da doar un înger sau în cazuri mai speciale o poți moșteni și poți să o folosești din momentul în care îți dă îngerul care ți-a dat-o sau ființă de unde ai moștenit-o permisiune, ori atunci când te îndrăgostești de o ființă divină.
-Să văd dacă am înțeles. Eu sunt înzestrat cu privirea. Am putut să o folosesc pentru că m-am îndrăgostit de tine, dar de unde o am ? Crezi că Mihail mi-a dat-o ?
"Și bravo, Eliot ! Tocmai ai recunoscut cu voce tare că ești îndrăgostit de băiatul înger."Roșesc, ca de obicei și încerc să fiu atent atunci când Angel continuă.
-Mihail nu ți-ar fi putut da privirea. Arhanghelii nu pot face asta. Ori un alt înger ți-a dat-o, dar nu ți-a dat și permisiune ori ai moștenit-o. Ideea e că Mihail e cu un pas înaintea noastră și știe deja mai multe decât noi. Are un plan bine pus la punct și e hotărât să mă distrugă.
-Trebuie să îi dejucăm planul neapărat și, Angel..
-Huh ?
-Nu ești singur în asta, suntem împreună.
-Îhî, îmi zâmbește și se apleacă să mă sărute scurt pe buze.
-Mai am o întrebare. Tu ai fost izgonit pentru că Creatorul a aflat că ești îndrăgostit de mine. Cum a aflat ?
-Nu știu. Chiar am fost atent și am avut grijă.
-Dacă Mihail a fost ? Te-a dat de gol și spera să fii ucis, dar planul lui a dat greș în momentul în care ai fost izgonit. Deci obiectul uri sale trăiește. Normal că a trebuit să născocească un alt plan. A găsit o cale... Sunt sigur că știe ceva ce îl ajută... Întrebarea e ce și cum a reușit să facă rost de informații. Angel, în rai există vreo cale prin care poți să aflii informații secrete despre alți îngeri ?
-Cred că ai dreptate. Să mă gândesc, și își duce o mână la bărbie, gânditor.
"Uh, profil sexi". Și mă holbez la propiu la băiatul de lângă mine.
-Știu !, exclamă Angel cu un deget în aer. Cartea îngerilor.
-Care carte ?
-Hai, trebuie să dau de o prietenă mai veche, și se ridică de pe bancă, ținându-mă încă de mână. Să mergem, mă trage entuziasmat, după el afară din parc.
-Stai, care carte ?, îl întreb împărtășindu-i entuziasmul, dar îmi amintesc că a spus "prietenă" și entuziasmul meu se duce pe apa sâmbetei. Și ce prietenă ?
CITEȘTI
Angel flight -yaoi * boyxboy-
Fantasi- Cine ești ? întreb eu trezindu-l din contemplație. - Un înger, spuse el simplu cu o mină ce nu dezvăluia niciun fel de sentimente. "Glumește, nu ? Ce fel de glumă mai e și asta ?".