Angel flight -yaoi * boyxboy-

Cap. 11. Îngerii nu au nevoie de invitație

#Din perspectiva lui Mihail

- Nu se poate !, țip eu uimit când termin de citit pagina. Dar asta e... Chiar neașteptat...

Îmi arunc ochii încă o dată pe pagină apoi mă las pe spate și mă reazăm de spătarul scaunului. Râdeam, dar eram și eu conștient că e un râs nebun. Cum era posibil ? Existau șansele ca Angel să nu fie prima excepție din istorie, dar care erau șansele să găsesc asta ?

- Mhm, mă întorc eu la studiat, nu scrie c-ar fi așa, dar e evident și sunt sigur de bănuielile mele. Asta chiar complică lucrurile.

Mă uit prin oblon la soarele care răsărea de la orizont. Am stat și am citit de când m-am întors din oraș până acum, dar a meritat. Aseară am fost în oraș să văd ce mai fac "amicii mei". Am stat și am privit dezgustat de la ferestre cu cei doi se comportau ca niște îndrăgostiți cât se poate de normali. Eram uimit cum pământeanul începuse să-l placă și pe Angel și îi îndeplinește toate dorințele. Cum se face că Angel acaparează pe toți indiferent de lumea în care se află ? Când am aflat de petrecerea pământenei ăleia îmi venise o idee genială. Mă ridic de pe scaun, ascund cartea și ies pe ușă afară, apoi îmi iau zborul.

- Sunt așteptat la o petrecere, spun eu cu un zâmbet satisfăcut pe buze în timp ce coboram cu viteză mare spre pământ.

#Din perspectiva lui Eliot

- În sfârșit am terminat, spun eu lăsând mopul în găleata.

- Nu îmi place să fac curățenie, spuse Angel pe un ton plângăcios și hotărât în același timp.

- Nici mie. Deci, va trebui să evitem dezastrele de genu'pe viitor.

- Îhî, aprobă blondul.

- Acum cred că ne putem pregăti de petrecere. Hai, îl iau pe Angel de mână, să vedem dacă găsim ceva potrivit pentru tine printre hainele mele.

Răscolesc în dulap până dau de o pereche de blugi negri cu lanțuri și o cămașa tot neagră cu câteva imprimeuri reprezentând cranii, etc, știți voi rockării. Angel le probează și rămân fără cuvinte când văd cât de bine i se potrivesc.

- Arăt super, exclamă Angel privindu-se în oglindă.

- Chiar arăți..., și nu mai reușesc să continui pentru că, cuvintele pur și simplu nu voiau să iasă afară.

Eram prea uimit de el, de cât de bine arată și de felul cum un amalgam de sentimente mă năpădeau de fiecare data când mă privea, eram uimit de faptul că reușea să îmi invadeze stomacul cu mii de fluturi... Eram uimit de faptul că mă atrăgea atât de mult.

- Umm cred că totuși mai lipsește ceva, spun eu în cele din urmă.

Angel se întoarse spre mine cu o mina curioasă.

- Ce anume ?

- Mhm... Aaada, am găsit !, exclam eu și fug la sertarul cu lenjerie. Scot un papion roșu și mă îndrept spre Angel cu el în mână. Asta, spun și îl așez la gât. Acum ești gata de petrecere.

- Mulțumesc, Eliot !, aud din senin.

- Huh ? Pentru ce ?, mă uit la el încurcat.

- Umm pentru tot.

- Cu plăcere, îi zâmbesc eu cald.

Mă îmbrac și eu rapid cu o pereche de blugi albăstrii și o cămașă cu mânecă scurtă albă și simplă. Îmi iau și geaca de blugi cu ținte și lanțuri pe mine în caz că se face frig. Ieșim din casă, dar nu înainte să ne luăm la revedere de la mama, care timp de minute în șir i-a lăudat ținută lui Angel și eu am crezut că o să îmi rămână ochii blocați de la atâta dat peste cap. Apoi ne-a dat un buchet de flori și ne-a certat că nu ne-am gândit și noi să îi luăm ceva Samantei. Angel era atât de nerăbdător și fericit. Mai avea puțin și începea să țopăie pe stradă. Zâmbeam cu gura până la urechi când îl vedeam atât de fericit și simțeam cum sentimentele mele cresc încontinuu. Începuse deja să nu-mi mai pese de faptul că eram doi băieți și era greșit, iar totul părea să devină mai clar cu fiecare moment pe care îl petreceam alături de Angel.