Angel flight -yaoi * boyxboy-

Cap. 5. Iubire de înger

#Din perspectiva lui Angel

"Ce repede a adormit" , îmi spun eu cu zâmbetul pe buze și privindu-l pe Eliot cum se cuibărește în brațele mele. Dacă m-ați fi întrebat: "Regreți că ți-ai pierdut statutul de încer pentru un muritor de rând ?" , v-aș fi răspuns simplu: "Nu, îl iubesc prea mult ca să regret ceva." Îmi amintesc ziua când l-am văzut pentru prima oară...

*Flashback

- Angel, ai o misiune, îmi spune Mihail, în timp ce vine, după mine în grădină.

- Ce anume, întreb eu curios pentru că nu mi se mai dăduse o misiune de foarte mult timp.

- Îți amintești bătrâna de care ai avut grijă acum un an, nu ?

- Da. E bătrâna căreia îi venise sfârșitul și trebuia să o aduc în rai, dar El s-a răzgândit și a mai lăsat-o în viață.

- Exact. Se pare că acum chiar ia sosit sfârșitul.

- Oh, am înțeles, spun eu ridicându-mă și luându-mi zborul.

Ies din grădină și mă îndrept spre pământ cu viteză mare. Privesc orașul care se desfășoară dedesupt. Muritori - ființe efemere, atât de firavi și mici, atât de proști și atât de nesăbuiți. Nu știu să-și trăiască viața așa cum trebuie și nu înțeleg faptul că după moarte sufletul lor încă poate trăi, dar nu neapărat în condiții bune. Le e sortit ori iadul ori raiul și asta depinde de Creator care îi urmărește pe fiecare în parte. Noi suntem slujitorii lui, îngerii, care trăiesc pentru a-i ține companie și pentru a îndeplini misiunile care ni se dau. Suntem peste tot, dar niciun muritor nu ne poate vedea, înafară de cei care sunt înzestrați cu privirea. Unii dintre noi locuiesc în iad. Cei din rai au cel mai des misiunea de a escorta sufletele muritorilor acolo unde le e locul după moarte. Încetinesc când ajung printre clădiri și zbor spre casa bătrânei. E o bătrânică simpatică și bună la suflet. Mă atașasem de ea atunci în alea trei zile, dar fiindcă se dovedise credincioasă și Cratorul a considerat că merită încă câteva luni în care să-și rezolve toate chestiiunile legate de familie, a lăsat-o în viață. Are doi copii care au părăsit-o și nu ia mai văzut de 14 ani. Sunt gemeni, fată și băiat. Se pare că s-au revăzut până la urmă. Ajung și eu în fața casei bătrânei. Intru încercând să fac cât mai puțin zgomot. Da, da, ironia sorții: nu ne pot vedea, dar ne pot auzi. Mă duc în dormitor unde găsesc trupul bătrânei, mort, întins pe pat. Îi văd sufletul stând în genunchi, cu mâinile împreunate, rugându-se.

- Am venit să te duc în rai, spun eu, punându-i o mână pe umăr.

Bătrâna își ridică privirea și îmi zâmbește cald.

- Te așteptam, îmi spune ea. Rai, ai spus ?

- Da, răspund eu zâmbind.

Aceasta se ridică, eu îi ofer brațul meu și ieșim din casă.

- O să-mi lipsească strada aceasta, spune ea aruncând o privire prin jur.

Eu mijesc ochii la ea. Îi va lipsi ? E doar o stradă cu case și oameni care locuiesc în ele. Când a fost bolnavă, acum un an, nu a venit nici măcar un vecin sau vreo prietenă la ea și spune că-i va lipsi ?

- Să-ți lipsească ? pufnesc eu disprețuitor.

- Da. E locul în care am copilărit, am trăit, tot aici m-am îndrăgostit de soțul meu și aici am adunat o sumedenie de amintiri. E adevărat că în ultimii 4 ani din viață am rămas singură, toate prietenele mele murind, dar tot e un loc special pentru mine. Nu mai spun că tot aici mi-am crescut copii și ei, la rândul lor, au adunat amintiri până și-au luat zborul. Măcar am putut să-i văd pentru ultima oară, oftează și continuă. Mi-au făcut o surpriză minunată venind la mine, amândoi cu nora și ginerele meu. Da, pot spune că am murit fericită.

Mă uităm fascinat la bătrâna de lângă mine. Acum înțelegeam de ce Creatorul i-a oferit mai mult timp.

- Să mergem, spun eu în cele din urmă.

Bătrâna dă din cap, mai aruncă o ultima privire în urmă și zburăm amândoi îndepărtându-ne de casa ei. Zburăm printre clădiri în continuare cu scopul să o abisnuiesc cu zborul și să învețe în același timp cum e să fi spirit fără trup. Zburăm de ceva timp și observasem că bătrâna obosise.

- Să ne așezăm, îi spun eu și o conduc la o bancă dintr-un parc.

Ne așezăm amândoi și simt cum tăcerea ne învăluie. Începuse să se inopteze și parcul era pustiu. Doar câte un cerșetor se mai găsea să spargă monotonia. Rămânem ceva timp pe bancă tăcuți când observ un băiat ce se așează pe bancă din fața noastră. "Un rockăr." , îmi spun eu zâmbind în sinea mea. Îmi dădusem seama de asta după îmbrăcăminte și păr. Era îmbrăcat cu o pereche de blugi negri cu lanțuri și un hanorac gri. Era de statură medie și puteam să-i observ fizicul bine lucrat prin hanorac. Părul lui negru era așezat perfect și da, în acel stil specific rockărilor. Își ridică privirea care până acum era ațintită spre pământ și nu am putut să nu-i observ ochii triști și acel albastru minunat din ei. Dacă nu ar arăta așa la exterior, aș putea paria că e un înger. Albastrul ăla e specific doar îngerilor. Mă uit indignat la băiatul din fața mea. Ciudat, dar și el pare că se uită tot la mine. În cele din urmă oftează și își lasă din nou capul în jos. Bătrâna tușește politicos și mă trezește din starea mea de... admirație ? Da, putem să-i spunem și așa. Băiatul tresare și el la auzul zgomotului scos de bătrână, dar, cum nu ne poate vedea, oftează din nou și revine la poziția inițială: gârbovit de tristețe, cu capul plecat și ochii plini de lacrimi. Dintr-o doară mă întreb de ce e trist. Oftez și eu la rândul meu, și mă ridic de pe bancă. Bătrâna se ridică și ea, greoi, doar e bătrână la urma urmei. Ne luăm zborul, dar, înainte de asta, mai arunc o privire la băiatul acela. Nu înțelegeam ce e cu mine, dar eram sigur de un lucru. Era ceva ciudat cu el și mă atrăgea în mod inexplicabil.

În următoarele zile am tot căutat informații despre el pe ascuns prin arhive și mituind alți îngeri. Am aflat cum îl cheamă și mai apoi totul despre el. Negasem ceva timp că îl plac, dar "a place" s-a transformat curând în "sunt îndrăgostit" și nu mai aveam de ales. Știam și că nouă ne este interzis să fim cu un om, dar avem voie să iubim, atâta timp cât nu ne satisfacem poftele trupești. Asta era una dintre cele mai importante reguli și cine o încalcă era condamnat la moarte. Acum problema era următoarea: eram îndrăgostit cu adevărat, dar nu de o femeie așa cum era și normal, ci de un băiat, iar bisexualitatea era considerată un păcat jignitor la adresa Creatorului. Am încercat să-mi maschez sentimentele cât de bine puteam, dar tot am fost descoperit.

Mă trezesc escortat de Mihail și Gavrilă în fața Creatorului. Ajuns în fața Lui, îngenunchez și-mi strâng aripile, în semn de credința.

- Știi ce acuzații s-au adus la adresa ta, nu ? mă întreabă Creatorul.

- Da Creatorule, știu.

- Cum pledezi Creatorule ? întreabă Mihail cu nerăbdare.

"Da desigur, cum să nu fie nerăbdător ?" , zâmbesc amar în sinea mea. "E plăcerea lui nevinovată. El e cel care decapitează îngerii vinovați și condamnați."

- E vinovat, dar nu-l condamn la moarte ci va fi exilat.

- Exilat ? întrebăm toți îngerii care se aflau de față, în cor. Chiar și eu eram uimit.

- Creatorule, intervine și Gavrilă, exilat ? Unde ?

- Pe pământ. Va trăi ca un muritor și va muri ca unul. Aripile îți vor fi tăiate și nu o să mai ai cum să te întorci în rai, decât după moarte.

Îmi ridic capul uimit. "Cum ? Asta e tot ? Dar nu e chiar așa de rău. Acum pot să fiu cu el, nu ?".

- Mulțumesc Creatorule, spun eu și îmi desfac aripile pentru a mi le tăia Mihail.

Îl văd pe Mihail cum se deplasează în spatele meu. Aud cum își scoate sabia din teacă și apoi simt o durere ucigătoare. Țip și mă zvârcolesc pe jos de durere, împrăștiind sânge pe podea. Simțeam cum ochii îmi erau înțepați de lacrimi și acum vedeam frumoasele mele aripi murdare de sânge în mâinile lui Mihail. Gavrilă mă mângâie blând și mă ajută să mă ridic în șezut. Scoate o cutiuță din traista ei și îmi unge rănile cu acel unguient. Ușor, ușor durerea se estompă și am putut să mă ridic în picioare.

- Acum dispari din fața mea ! îmi poruncește Creatorul .

*Prezent

Eliot se mișcă în brațele mele și geme încet. Îl sărut ușor pe frunte și îmi las capul să cadă pe pernă. Închid ochii și mă cufund și eu în dulcele somn.

Și asta e capitolul patru. Am încercat să-l fac mai lung, așa cum mi-ați cerut. Sper să vă placă și țin să vă mulțumes, din nou, pentru citiri, voturi și păreri. Aștept în continuare comentariile voastre cu impresiile despre acest capitol. :) -Twinkie