Cap. 16. Fata-înger

636 69 6
                                    

Tot drumul pan'acasă m-am întrebat cine Sfântă Ciocolată e această prietenă misterioasă a lui Angel. "Oare o fi vreo fostă iubită ? Și de ce trebuie să îi ceară ei ajutorul ? Nu-mi place, nu-mi place deloc !". Ajunși acasă, Angel îmi spune că trebuie să fie singur puțin și mă lasă baltă în bucătărie.

-Perfect, țip în urma lui și îmi las corpul să cadă pe scaun.

Trec vreo 15 minute și Angel tot nu apare. Bat din picior nerăbdător și prin cap îmi trec tot felul de scenarii. Trec alte 10 minute care mi se par o eternitate și Angel încă e sus. Dintr-o dată aud soneria de la ușă. Mă ridic fără chef de pe scaun și practic îmi târâi picioarele până la ușă.

-Da...

Mână îmi cade de pe clanță și rămân mut. În fața mea era un înger. "Un înger-fată ?" Era prima dată când vedeam o fată- înger. Era frumoasă. Avea ochii albaștri, la fel ca a lui Angel, pielea albă și părul îi cădea într-o cascadă de bucle roșcate pan'la șolduri. Era îmbrăcată într-o rochiță albă, largă ce părea mai degrabă o eșarfă înfășurată în jurul trupului ei subțire. Aripile sale erau superbe și le ținea strânse.

-Îl caut pe Angel. El m-a chemat.

-Amm.., dar nu apuc să spun mai nimic pentru că din spatele meu se auzi glasul lui Angel.

-Gavrilă, ai venit !, trece pe lângă mine și o îmbrățișează pe fata-înger.

"Și tocmai am aflat cine e misterioasa prietenă. Genial !", îmi spun și îi privesc încruntat pe cei doi.

-Normal că am venit, orice pentru un prieten bun.

-Nu mai spune, bodogan eu și se pare că cei doi m-au auzit. Se desprind din îmbrățișare și Gavrilă îmi întinde mâna:

-Gavrilă, și îmi zâmbește.

-Eliot, și îi prind mâna mai mult din politețe.

-Deci, Angel, cu ce te pot ajuta ?

-Să intrăm și îți povestesc totul.

Le fac loc să intre și îi urmăresc în sufragerie. Am spus mai devreme că nu-mi place ? Am greșit. Urăsc prezența ei. S-au așezat pe canapea și eu m-am pus de-al naibii între ei. Angel mi-a aruncat o privire întrebătoare, dar nu a spus nimic.

-Deci, îmi explică cineva de ce ți-ai chemat prietena înger ?

-Eliot, Gavrilă e un arhanghel, la fel că și Mihail. E și o prietenă bună de-a mea în care putem să avem încredere. Ea ne poate ajuta.

-Mihail ?, întreabă Gavrilă. A început deja să vă facă probleme, nu ?

-Cam da, răspunde Angel cu o mină serioasă și începe să îi povestească totul, începând cu ziua Samantei și teoriile noastre. Gavrilă se rezumă doar la a da din când în când din cap și a se încrunta la anumite faze. După ce Angel termină de povestit, Gavrilă se gândește un timp și adaugă:

-Nu știu ce să spun despre originele vederii lui Eliot. Eu cred că ar trebui să luați în considerare și posibilitatea să o fi moștenit. Eliot, oamenii care te-au crescut sunt părinții tăi naturali ?

Rămân puțin perplex la întrebarea ei.

-Nno.. Normal că sunt.

-Ești sigur sută la sută ?

-Eu.. Da, cred..

-Mhm eu tot cred că ar trebui să "investigați" mai mult trecutul părinților tăi. Cât despre cartea îngerilor... Păi cu asta nu cred că v-aș putea ajuta.

-Ești sigură, Gavrilă ?, o întreabă Angel dezamăgit.

-Da, pentru că a dispărut.

-Ce ?, exclamă Angel mai mult șocat. Cum adică a dispărut..

-Ok, mai întâi să îmi explice și mie cineva ce naiba mai e și cartea asta, cer eu iritat.

-Cartea îngerilor, vorbește Gavrilă. E foarte importantă pentru noi îngerii pentru că e magică. În ea găsești toate informațiile despre ființele divine și fiecare eveniment, oricât de neînsemnat ar fi la care a participat vreo divinitate. Fie ele rele sau bune. Cartea a dispărut acum câteva săptămâni și doar arhanghelii știu de asta. Ni s-a ordonat să investigăm și să găsim făptașul, dar până acum nu am găsit nimic..

-Stai puțin, o întrerup eu. Nu credeți că e puțin ciudat faptul că Mihail e atât de bine informat și această carte magică e dispărută ?

-Acum că spui, s-ar putea să ai dreptate.

-El a furat-o, intervine Angel. Și cu ajutorul ei a făcut rost de informații. Altfel nu ar fi avut de unde.

-E posibil să fie adevărat. Ideea e că, Mihail e un arhanghel. Fără dovezi clare nu îl putem acuza de nimic, adaug eu. Am dreptate ?

-Da, dar acum aveți și voi un arhanghel de partea voastră. O să vă ajut cu informații din interior.

-Știam că mă pot baza pe tine, Gavrilă, îi zâmbește Angel.

-Suntem prieteni, Angel și știi prea bine că eu sunt de partea adevărului. Acum ar trebui să zbor înapoi în grădină, și se ridică să plece. Ne ridicăm și noi să o conducem. Între timp, voi aflați tot ce puteți despre părinții lui Eliot.

Eu și Angel încuviințăm, iar Gavrilă îl îmbrățișează scurt pe Angel după care mă privește insistent.

-Și, Eliot ? Angel te iubește foarte mult. Atât de mult încât și-a sacrificat aripile și eul divin. Ai grijă de el.

Îi zâmbesc și dau din cap în semn că da. Gavrilă se întoarce cu spatele la noi și după câțiva pași își ia zborul. Rămânem amândoi în ușă, urmărind-o. Angel se întoarce spre mine cu o mînă entuziasmată pe chip și mă întreabă:

-De unde începem ?

"De unde începem ?". Chiar nu știu.. Îmi vine atât de greu să cred că părinții mei îmi ascund ceva atât de incredibil și anume că probabil înainte să mă fi născut eu sau cât eram mic, au avut contact cu ființele divine. Dacă e adevărat, mă întreb de la cine am moștenit eu privirea. O să aflu adevărul și o să fac tot ce pot pentru a-l proteja pe Angel.

Băăă !!! O.o 16,4 k citiri și 1,11 k voturi ?? Cum ? Adică de ce ? Adică când... Nu știu cum să vă mulțumesc.. Sunt atât de uimită că povestea mea e citită de atâtea persoane. Când am început să scriu la "Angel flight" mă așteptam la critici și chestii de genu', dar în schimb m-au contactat persoane care nu prea erau pro bisexualității și și-au schimbat părerea după ce mi-au citit povestea. Am rămas surprinsă și mă bucur atât de mult că am reușit să fac asta. Vă mulțumesc încă o dată ! :o3-Twinkie

Angel flight -yaoi * boyxboy-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum