Angel flight -yaoi * boyxboy-

Cap. 19. Un posibil copil de arhanghel cu inima frântă ?

#Din perspectiva lui Angel

Eliot a adormit așa că mă dau jos din pat fără să îl trezesc și ies din cameră. Cobor în liniște scările și ies afară. M-am surprins și pe mine felul cum am reușit să-mi maschez șocul. Știam cine este Arhanghelul Leonid și încă foarte bine. Trebuia să vorbesc cu cineva de încredere despre asta așa că am chemat-o pe Gavrilă care mă aștepta deja pe peluza din fața casei.

- Angel, ce s-a întâmplat ?, mă întreabă ea imediat ce mă vede.

- Pff e mult de povestit, dar nu prea sunt vești bune, îi răspund eu.

- Mhm atunci mergem la o plimbare și îmi povestești totul, bine ?

Eu dau din cap în semn că sunt de acord și ieșim din curte. Ne îndepărtăm de casa lu'Eliot și abia atunci Gavrilă rupe tăcerea.
- Deci ce s-a întâmplat ?

- Eu și Eliot am căutat printre lucrurile părinților săi și am găsit asta, scot caseta din geanta pe care o aveam la mine și i-o înmânez lu'Gavrilă.

Aceasta ia caseta și o inspectează. La fel ca mine, și ea rămâne șocată când citește inscripția de pe ea.

- Nu se poate !, exclamă ea încă uitându-se uimită la casetă.

- Da.. Se pare că mama lu'Eliot și Arhanghelul Leonid au avut un fel de relație..

- Dar asta ar putea însemna că..

- Știu, o întrerup eu. Știm amândoi povestea Arhanghelului Leonid iar asta ar putea însemna că Eliot e fiul lui.

- Poate nu-i așa, adică poate nu e ea, mama lu'Eliot, cea cu care a făcut un copil și din cauza căreia a fost executat.

- Gavrilă, nu prea cred.. Gândește-te la vederea lu'Eliot. Dacă e să punem lucrurile cap la cap, totul capătă sens.

- Deci Eliot e pe jumătate înger și nu numai, e fiul unui arhanghel. Incredibil..

- Știu..

Pentru câteva minute niciunul dintre noi nu am mai spus nimic. Era o noapte senină. Vântul adia și creea puțină mișcare în jurul nostru cu ajutorul frunzelor copacilor. Îmi ridic privirea spre cerul înstelat și mă întreb dacă lucrurile pot deveni mai complicate decât sunt deja.

- Aada, era să uit, mă trezește Gavrilă din starea mea meditativă. Să știi că în ciuda a tot, am și o veste bună.

Eu o privesc curios și aștept să continue. O văd deschizându-și desaga și scoțând o carte și nu orice carte, chiar cartea îngerilor.

- Nu cred !, exclam eu. Ai găsit-o !
- Da, am furat-o de la Mihail. Am avut dreptate când ne-am gândit că ar putea fi la el.

- Ești uimitoare, dar chiar crezi că mai sunt chestii de descoperit ? Adică ce ar mai putea să fie pe lângă ceea ce știm deja ?

- Nu știu, Angel, dar nu strică să verificăm. Dacă ești de acord, aș putea să fac eu asta.

- Dacă ai timp liber de citit, pe mine nu mă deranjează, dar vreau să mă anunți imediat ce găsești ceva.

- Normal. Apropo, o să îi spui adevărul ?

O privesc fix și mă gândesc la asta. L-ar afecta cu siguranță să afle că a trăit în tot acest timp în minciună și mai ales că tatăl său natural nu mai e în viață. Cum i-aș putea spune fără să-l fac să sufere ? Îl iubesc atât de mult și nu l-ar durea doar pe el, ci și pe mine să-l văd așa.

- Nu știu, Gavrilă. Chiar nu știu ce să fac, îi răspund și mă simt mai neputincios ca niciodată.

Gavrilă se apropie și mă îmbrățișează. Îi răspund imediat la îmbrățișare. Chiar aveam nevoie de asta. Ne îndepărtăm și aceasta îmi zâmbește.

- Totul o să fie bine, îmi spune apoi își desface aripile și își ia zborul.

Mai rămân câteva minute privind stelele, apoi mă îndrept înapoi la îngerașul meu care doarme.

#Din perspectiva lui Eliot

Mă trezesc subit și bâjbâi partea cealaltă de pat care e goală. Mă ridic de pe pernă și mă uit după Angel. Văd baia întunecoasă prin ușa întredeschisă ce pare goală. Mă ridic din pat și când trec pe lângă fereastră ceva de afară îmi atrage atenția. Trag doar puțin draperiile și îi văd pe Angel și Gavrilă discutând pe peluză. Mă încrunt. De ce Angel nu m-a trezit și pe mine dacă a primit vești de la Gavrilă ? Îi văd ieșind împreună din curte și îndepărtându-se pe stradă. Nu mai stau pe gânduri și mă îmbrac rapid cu o pereche de blugi și un hanorac negru, îmi iau tenișii în mână și cobor grăbit scările încercând să nu fac zgomot. Mă încalț din mers și ies în stradă. Mi se părea prea ciudată toată chestia asta și trebuia să îi urmăresc ca să aflu ce anume îmi ascund cei doi. Îi văd traversând la vreo 200 de metri în fața mea. Îmi trag gluga pe cap și mă ascund după un copac. Nu îi pot auzi de la distanța asta, dar după fețele lor, cred că discută ceva serios. Cotesc în capătul străzii și mă văd nevoit să îmi părăsesc ascunzătoarea. Rămân după colț și ascult cu atenție. Nu reușesc să aud decât câte un cuvânt sau două.

- Apropo, o să îi spui adevărul ?, o aud pe Gavrilă întrebându-l pe Angel.

"Ce să-mi spună ?", gândesc și ascult în continuare.

- Nu știu, Gavrilă. Chiar nu știu ce să fac, îl aud pe Angel, moment în care Gavrilă îl ia în brațe și el îi răspunde imediat la îmbrățișare.

Privesc cu ochii în lacrimi scena din fața mea.

- Nu se poate.. Angel nu-mi poate face asta, șoptesc.

Mă întorc cu spatele, moment în care o lacrimă cade la picioarele mele. Încep să merg cu pași rapizi până ce ajung să alerg. Știam exact unde vreau să ajung. După vreo două străzi găsesc un magazin deschis și îmi cumpăr un pachet de țigări și o lamă, apoi pornesc spre parc.