Cap. 3. Aripi tăiate

2K 178 11
                                    

   Blondul se lasă pe spate, cu fața la tavan. Eu rămăsesem pe loc, holbându-mă la el. Îmi treceau prin cap tot felul de scenarii cum descopăr că el e un criminal în serie și urmează să mor, că e un pedofil, dar asta n-ar avea sens că eu nu mai sunt copil, dar totuși, și tot felul de chestii de genul.

- Un înger ? spun eu în cele din urmă.

- Da, răspunse blondul.

     Un râs isteric mă apucase și nu mă puteam opri. Începuseră să-mi dea și lacrimile.

- Un, un.. Ha, ha, ha, ha .... Înger ? spun eu printre râsete.

     Blondul se ridică din nou în fund și îmi aruncă o privire serioasă și terifiantă. Mă opresc din râs și împietresc la acea privire.

- Nu mă crezi ? mă întreabă acesta arcuindu-și o sprânceană într-un mod, poate era doar imaginația mea, dar mi s-a părut provocator. Eu nu răspund. Văzând asta, blondul continuă.

- Da, sunt un înger izgonit din rai de Dumnezeu, spunând asta se întoarce și își ridica tricoul astfel ca eu să-i văd omplații. Două răni în formă de semilună se găsea pe fiecare omoplat. Erau făcute recent.

- Aripile mi-au fost tăiate și am fost izgonit aici, pe pământ, să trăiesc printre muritori, continuă acesta, acoperindu-și spatele.

- Dar, dar, dar...

    Mă blocasem. Pur și simplu nu reușeam să asimilez toate aceste informații. Eu nu credeam în așa zisul Dumnezeu și el tocmai îmi aduce dovada că există ? Nu. Chiar el e dovada. Dar, se poate că totul să fie o făcătorie. "Nu, nu are sens. De ce și-ar face rănile alea intenționat și de ce m-ar acosta pe mine ?"

- Dar ce ? întrebă acesta, arcuind aceeași sprânceană perfectă.

- De ce sau cum ... , dar nu termin că logica mea lovește. Fulgerul, spun eu cu un deget în aer.

- Ești mai isteț decât credeam, spune acesta zâmbind.

- E incredibil ! exclam eu. Deci toate chestiile alea gen îngeri, diavoli și sfinți și Dumnezeu și apostoli ..., începusem eu să enumăr.

- Da, există, mă întrerupse blondul.

- Și tu de ce ai fost izgonit ? întreb eu, așezându-mă pe pat lângă el. Curiozitatea mă omora. Totul părea atât de ireal și "Oare sunt drogat ? Nu, nu am luat nimic, sunt sigur." Stai, continui eu imediat, ai vreun nume ?

- Normal că am. Numele meu este Angel.

- Era așa de evident, mai bine ghiceam, spun eu ironic.

- Ești amuzant, spuse Angel începând să radă.

- Deci, de ce ai fost izgonit, schimb eu repete subiectul pentru că mă înroșisem, din  nou.

- Hmm ..., spuse acesta ducându-și o mână la bărbie.

      "Oh, arată atât de sexi din profil ...", gândesc eu, dar imediat îmi scutur capul și îmi las privirea în jos. "Ce e cu mine ?"

- M-am îndrăgostit de un muritor, răspunse Angel.

- Dar, nu văd nimic rău în asta, spun eu încruntându-mă.

- Ba da, e ceva rău pentru că eu nu m-am îndrăgostit de o femeie.

- Cum adică ?

      Angel se ridică și dintr-o mișcare mă trântește în pat, eu fiind acum sub el, cu mâinile ridicate, pe care mi le ținea strâns. Se uita în ochii mei și mă privea provocator. Eu mă înroșesc mai tare instantaneu, fața mea semănând cu o roșie acum. Încerc să-l dau jos de pe mine, dar e în zadar. E mai puternic și a avut grijă să nu-mi lase șanse de scăpare. Părul lui blond îmi atingea față și mă gâdilă.

- Ccc ce ff faci ? țip eu, bâlbâindu-mă.

- Am fost izgonit pentru că m-am îndrăgostit de un băiat, îmi șoptește el la ureche.

- Ccc cine ? întreb eu, cu toate că raspunsul era evident.

- De tine.

Și ăsta e capitolul 2. Sper că v-a plăcut. Vă mulțumesc enorm pentru cele 90 de citiri. Chiar nu mă așteptam la atâtea. Sunteți cei mai tari ! <3 Ly all <3 <3 <3 - Twinkie

Angel flight -yaoi * boyxboy-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum