Capitolul 3.

346 29 4
                                    

Dupa o saptamana in care mai mult m-am plimbat si nu am facut nimic, mai tarziu avusem ghinionul sa fiu certata de blonda care s-a autoproclamat mama. Se pare ca lipsisem de la scoala dintr-un motiv inexplicabil: nu stiam ca trebuie sa ma duc. Iar motivul meu nu fusese suficient de bun, deoarece femeia continuase sa-mi tina lectii de viata. Presupun ca orele la scoala erau mult mai usoare decat cearta asta nebuna care continuase aproximativ 2 ore!
Nu prea intelesem initial ce este o 'scoala'. In iad nu avusem ocazia sa aflu despre existenta a asa ceva. Fusem eu curioasa despre viata oamenilor; dar am aflat doar despre ce au inventat, despre evenimente care erau importante, se pare, si despre orice altceva inafara despre 'scoala'. Cumva am scapat un capitol important din viata lor. Nu ca m-ar fi deranjant, insa in momentul ala ma enervase enorm.
Nu as fi avut nimic impotriva la a-mi tipa, insa imi este frica de nervii mei mult prea sensibili.
Acum cateva zile omorasem din greseala o pasare. Mi-a parut dragut faptul ca ea s-a asezat langa banca din parcul in care eram. Atat de dragut inca am omorat-o.
Acum ma aflam intr-o cladire care era scoala, se pare. Ma aflam in clasa a 12-a.
Confuza, cautam cu privirea un cabinet pe care scria "101". Acolo era .
Dupa ce gasesc un cabinet (in sfarsit!) pe care era notat cu cifre mari si negre "101", imping usa grabita. Toate persoanele din incapere isi mutara privirea pe mine. Eu zambesc politicos si incerc sa ma asez si eu intr-o banca. Imi plimb privirea spre o banca goala, dar toate erau ocupate.
Era doar un loc liber.
Ce cauta brunetul ala la mine in clasa? Pare mult mai matur decat mine, nu inteleg- Si de ce nimeni nu este langa el?
Brunetul zambi si imi facu semn spre locul liber. Inaintez cu pasi rapizi spre loc, nu inainte sa fiu oprita de profesoara.
-Domnisoara, dar un "buna ziua" nu ar fi cuvenit? Inteleg ca sunteti cea mai desteapta, dar nu trebuie sa fi-ti cu nasul pe sus! Imi replica femeia indignata.
Murmur un "buna ziua" confuza si ma arunc in banca langa colegul meu superb.
-Uite cine e aici..ti-ai amintit sau ai aflat ca tu inveti la o scoala? Imi sopti el amuzat.
Imi dau ochii peste cap si-l lovesc usor cu cotul.
-Alexandra Sentay!
Profesoara facea prezenta, strigand puternic fiecare nume.
-Alexandra Sentay!! Repeta profesoara, dar de data aceasta strigand mai tare numele.
-Poate este absenta? Intreba un elev din prima banca.
-Nu este, mormai nervoasa profesoara.
Ea se ridica de pe scaunul ei si atent merse printre randuri. Isi fixa nervoasa privirea pe mine.
Dar pe mine ma cheama Syntaxia.
Pasii ei umpleau linistea din clasa care se lasase rapid. Se auzeau rareori cateva soapte care se estompau rapid dupa ce o profesoara le aruncara cate o privire.
Dupa cativa pasi mici si rapizi, ajunse langa banca mea, dar de partea brunetului.
De notat, sa-l intreb pe brunet cum il cheama.
Se apleca peste banca, fixandu-se cu palmele. Lasa la vedere un decolteu generos care ii facu pe multi din clasa sa zambeasca. Ochelarii profesoarei cazura pe nas, iar aceasta ii ridica usor, continuand sa ramana ferma in aceasta pozitie.
-Fetito, ai de gand sa raspunzi? Spuse aceasta iritata.
-Dar pe mine nu ma cheama Alexandra..ii raspund ridicand o spranceana.
Femeia se ridica drept in picioare, mergand rapid in spatele nostru. Isi plasa bratele pe spatele brunetului, asezandu-se comod. Isi fixa din nou ochelarii pe ochi.
Intre timp, brunetul ranjea, aruncandu-mi fugar priviri.
Profesoara flutura din gene de cateva ori brunetului, apoi isi intoarse privirea spre mine.
-Pana acum o saptamana la numele acesta raspundeai.
Inghit in sec.
-Poate ma confundati? Intreb eu confuza, in timp ce imi infasor un fir blond de par in jurul degetului aratator.
Profesoara se ridica, continuand sa isi tina palmele pe umarul brunetului. Isi ridica o palma in aer, mimand o grimasa "cum de este posibil asa ceva", rapid punandu-si palmele inapoi pe umarul brunetului care mai ca nu exploda in ras.
Pufnesc.
-Ma luati de proasta, domnisoara? Spuse femeia, apropindu-si chipul de al meu.
-N-nu..ii raspund eu usor iritata.
Femeia pufni dezamagita, asezandu-se mai comod pe umerii brunetului. Isi aseza un brat peste altul si se prefacu ca gandeste. Pentru ca modul in care se misca iritata, numai gandit nu era.
-Deci, domnisoara, care este formula pe care am invatat-o lectia precedenta? Spuse femeia facand o pauza. Scuze ca "nu am fost la ora" nu functioneaza..hai spune.
Ma las pe spate in scaun, ridicand o spranceana.
-Mhm, incep eu, care e?
Clasa explodeaza in ras, in timp ce profesoara ma privi nervoasa.
Brunetul ranji la auzul raspunsului meu.
-Minunat! Din partea mea ai un 1 in catalog si nu-mi pasa de ce scuze ai. Daca ai pretentii, poti sa te plangi directorului, papusa. Spuse ea gesticuland exagerat de mult si ondulandu-se pana la scaunul ei.
As fi vrut sa reactionez intr-un fel, dar habar nu aveam daca 1 era o nota buna sau rea.
-Mhm, brunetule- incep eu.
-Spune-mi Richard, zambi acesta.
-In fine, Richard, 1 e nota rea sau buna?
Acesta zambi si se lasa pe spate in scaun. Isi duse mainile dupa cap, luand o pozitie confortabila.
-Cea mai buna. Desi majoritatea au alta opinie, zambi el.

LuciferUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum