Ma trezesc amortita. In sfarsit dormisem in patul meu de acasa. Imi frec ochii si casc puternic.
Richard..
Primul gand imi zbura la el, la zambetul -mai bine zis, ranjetul- sau specific. La parul sau brunet si la ochii rosii.
Inghit in sec si strang puternic perna in brate.
A fost cel mai bun prieten al meu pe pamant, iar faptul ca am plecat fara sa dau nici o explicatie a fost oribil. S-a comportat atat de dragut si m-a sustinut.
Halal prieten bun din mine.
Daca as reveni vreodata pe pamant, probabil nici nu ar vrea sa vorbeasca cu mine. Daca nu ar fi prea tarziu.
Nu stiu cum ar trebui sa-i explic toata faza asta, insa puteam incerca. Iadul nu a fost niciodata ascuns pentru oameni, dar nu prea am oferit detalii ca sa nu-i derutam.
Iar religiile ne stricau imaginea, majoritatea avand deja o impresie destul de rea fata de iad. Ma intreb ce crede Richard.
Ma ridic din pat si imi trec o mana prin par. Oftez cand observ ca este incalcit.
Imi dau picioarele jos din pat si zambesc cand focul imi inconjoara picioarele. [I]Acasa..[/i]
Ma apropii de fereastra si trag perdelele. Deschid fereastra si las aerul fierbinte sa-mi invadeze camera. Iau o gura de aer si fac o pirueta. Ma apropii de dulap, deschid usa usor si ma imbrac cu ceva luat la intamplare.
Voiam sa-i cer tatalui voie sa ma duc pe pamant.
Desi Richard era un pamantean, imi placea sa vorbesc cu el. Plus ca ma chinuie pe interior faptul ca habar nu am de unde imi stie numele de diavol.
Dupa ce ma imbrac, ies din camera cu pieptenele in mana. Insa parul nu coopera si era imposibil de descalcit.
Oftez enervata.
Un zambet mi-se forma pe chip cand il vad pe tata la masa. Avea in fata multe scheme si profiluri a altor diavoli sau ingeri.
Ca deobicei, nu dormise. La maturitate, mai exact 500 de ani, diavolii puteau sa nu doarma. As fi vrut enorm sa nu pot dormi, deoarece pot adormi super repede. Super enervant.
Tata se juca iritat cu stiloul in mana.
Imi musc obrazul pe interior si imi dau parul dupa ureche. Pun o mana pe umarul tatei, care tresare usor si se intoarce.
Imi ofera un zambet cald si se intoarce inapoi pentru a-si lua cana cu cafea de pe masa. Soarbe o inghititura si mormai un "da?".
-Tata.
El isi arcui o spranceana apoi se intoarse inapoi la scheme.
-Da, draga. Scuze, sunt putin mai ocupat, am cam ramas in urma. Dar te ascult, spune.
Dau aprobator din cap si ma gandesc cum sa-mi formulez dorinta. Niciodata nu am cerut permisiune sa ma duc pe pamant. Niciodata nu ma interesase.
-Tata, pot pleca pe pamant? Am niste prieteni acolo.
El isi da ochelarii jos si le sterge lentilele. Ii puse inapoi si clipi de cateva ori sa vada daca este totul bine.
-Nu.
Ma incrunt si imi pun mainile in san.
-Dar, tata-
-Nici un dar. Stiu cat de periculos poate fi pamantul pentru un copil. Nu-ti dau voie.
-Dar nu sunt un copil! Am 134 de ani, pe pamant nici batranii nu au atatia.
-Pe pamant. Dar noi suntem in iad, nu?
Murmur nemultumita.
-Chiar vreau sa-mi iau la revedere..
-Peste 50 de ani poate mai mai gandesc, spune el plimbandu-si privirea printre profiluri.
-50 de ani?! Tata, oamenii traiesc doar 70-80 de ani! Probabil cand o sa ma duc acolo, o sa fie mort deja..
Spun si ma infior la ultimul gand. Imi musc buza si clipesc des. Nu voiam sa-l vad mort sau cu sufletul inghetat..
-Iata de ce nu-ti permit, spune el.
Imi ridic o spranceana.
-Pentru ca oamenii mor prea repede. Te vei lega de el sau ea si puf, deja au murit. Mai bine renunti acum la el sau ea si va fi totul mai usor, continuie el si se intoarce pe scaun spre mine.
Expir nervoasa, infigandu-mi unghiile in pielea bratului. Oftez usurata cand nu simt durere. Sa ma intorc in corpul meu era o binecuvantare.
-Doar imi iau la revedere.
Tata ofta si da usor negativ din cap. Inspira greoi si se ridica de pe scaun, inconjurand masa. Ajunge pe partea cealalalta si isi continuie lucrul de acolo.
-Tata..
Incerca sa ma evite, desi nu prea ii iesea.
-Scuza-ma, Syntaxia, dar te prefer acum suparata decat peste cativa ani distrusa, spune el intr-un tarziu si se intoarse cu spatele la mine.
Acesta era semnul lui "aici am incheiat conversatia".
Ii intelegeam motivele, dar voiam doar sa-mi iau un amarat de "la revedere"! Nu as fi stat acolo...si nu as fi revenit.
Suspin usor cand intru in camera si gandul imi zboara iarasi la Richard. Lacrimile amenintau ca vor sa apara, dar clipesc des si apasat, iar ele dispar. Oftez dureros si ma arunc in pat usor nervoasa.
Tata imi voia binele.
Dar nu era sa fac nimic rau.
Nu?
Peste cateva ore in care tot ce-am a fost sa privesc jocul flacarilor de pe tavan, usa mea de deschide larg. In camera mea intra Amelie.
Cum eram obisnuita, vechea mea prietena isi facea o intrare neobisnuita. Imita cum batea niste tobe.
Imi arcuiesc spranceana si ma uit la ea confuza.
Inteleg ca incerca sa ma inveseleasca cu actiuniile ei si, cel mai probabil, tata ii spuse tot, dar eu nu aveam chef de nimic.
Voiam sa stau singura.
-Ridica-te!!!! Plecam la Nori.
Ma conformez confuza. De ce ar fi avut ea chef acum de Nori. Locul unde poti spiona si face ce vrei tu cu oamenii.
Este locul meu preferat din iad, dar acum chiar nu aveam chef de el.
Da, puteam sa-l observ pe Richard de acolo, dar doar atat! Puteam si sa-l omor sau sa-l domin, insa nu-mi doream asta-
Amelie ma apuca de mana si ma trase cu forta din camera. Nu ca m-as fi opus prea mult~ Ea il saluta pe tata politicos, iar eu ii urmez gestul. Ea ma trase in masina ei si rase cand ma arunca pe scaunul din fata.
-Nu conduc, ii spun eu iritata.
-De ce? Iti place prea mult cum conduc eu? Ma intreba Amelie si rase.
-Acum as prefera asta, ii raspund si ma mut pe locul pasagerului.
Ea ofta putin si se aranja pe scaun.
Conduse destul de linistit pana la Nori.
-Cum a fost pe pamant? Ma intreba ea la un moment dat.
-Ti-a explicat tata, nu? Ii spun si-mi ridic o spranceana.
-Vreau sa o aud din gura ta. Mai ales treaba cu acea prietena, spuse ea.
-Mhm e un prieten-
-Te-ai indragostit??? Spuse ea oprind masina brusc si intorcandu-se bucuroasa spre mine.
-Nu! Exclam eu. Si porneste dracu' masina ca fix sa facem accident ne mai trebuie.
Ea pufni usor si porni masina putin trista.
Ce am spus?
