Profesoara impartea testele. Cand ajunse in dreptul bancii mele, aseza testul lui Richard si pufni iritata cand mi-l oferi pe al meu. Chiar ma intreb ce am facut gresit, dar aveam impresia ca mai bine sa nu stiu. Nota era pe partea cealalalta a foi, iar eu nu aveam curajul suficient sa o intorc. Richard ranji.
-Nu esti pregatita?
Suspin si ma las pe spate. Inchid ochii si intorc foaia. Ridic usor pleaoapele si cand vad un "8" mare si rosu pe hartie, expir usurata.
-Nu stiu ce inseamna, dar parca e de bine.
-Faptul ca nu stiai matematica absolut deloc inainte si ca ai luat 8, e ceva wow! Ce-i drept, testul asta e doar o formalitate la sfarsit de modul, dar presupun ca e ok.
Rad usor si ma foiesc prin scaun pana gasesc o pozitie mai comoda.
-Ma simt un geniu, exclam eu amuzata.
-Un geniu doar la matematica. Imi raspunde el.
-M-am saturat de scoala, ma plang.
Profesoara se intoarce spre mine si face o grimasa urata.
-Poti tacea, Alexandra? Sau esti buna doar de gura? Se rasti ea enervata.
Richard isi fixa spatele si se incrunta.
-Nu e singura..spuse el la un moment dat.
Femeia incerca sa spuna ceva, dar cuvintele i-se blocara in gat. Fata sa i-se colorase in rosu si iesi val vartej din clasa.
Am impresia ca intre cei doi nu erau doar relatii elev-profesor.
Ceilalti elevi incepusera sa chicoteasca si sa se susoteasca.
-Ce a fost asta..soptesc eu mai mult pentru mine insumi.
-O profesoara suparata, zambi Richard si se ridica de pe scaun. Eu plec de la scoala, nu mai am chef.
Cu pasi grabiti iesi din clasa si tranti usa in spatele lui.
Ma relaxez in scaun, privind foaia de pe banca. Nu prea intelesem ceva din tot ce se intamplase.
O roscata din banca din fata mea se intoarse spre mine. Isi puse mainile in san si ma privi furioasa.
-Scuze..? Sparg eu tacerea din noi doua.
-Hah! Te prefaci nevinovata!
Eram confuza.
-Ce am facut?
Roscata isi roti capul nervoasa si imi arunca cateva priviri reci. Ma simteam vinovata de ceva.
-Nu spune ca are legatura cu profesora- spun eu intr-un sfarsit.
Fata isi dadu ochii peste cap si ofta. Dadu negativ din cap, actiune care ii facu buclele roscate sa zboare usor prin aer. Clipi strans, apoi isi deschide ochii.
-Esti o nenorocita, spuse ea aproape plangand.
Se ridica din scaun si se apropie de mine. Isi infipse o palma in banca mea si isi intinse gatul spre mine.
Imi ridic palmele in aer, asteptand o explicatie.
-O explicatie? Eu ar trebui sa am una! Acum o luna totul era bine, apoi ai disparut brusc de la scoala o saptamana fara motiv si cand te-ai intors ai uitat de mine si ai inceput sa-ti petreci timpul doar cu idiotul ala nou. Nici un "buna, Mirabela" sau vreo scuza de ce ai lipsit. Eu chiar te consideram prietena mea cea mai buna, dar tu se pare ca ma poti arunca la gunoi imediat cum apare altcineva mai bun la orizont. Inteleg ca tipul nou e atragator si destul de inteligent, iar eu arat ca o mumie si nu prea ma descurc la scoala, dar poti sa-mi-o spui in fata si sa incetezi sa ma eviti! Chiar ma doare!!
Exploda roscata, incepand sa planga.
Se dadu cativa pasi inapoi si se rezema de perete, cazand usor la podea. Isi lipi genunchii de piep si isi lasa capul pe ei, suspinand.
Ma ridic din banca si imi lipesc fruntea de ea. Ea isi ridica chipul si eu zambesc.
-O explicatie? Atunci hai afara, nu prea vreau si alti spectatori.
Ea isi musca buza, dar ma lua de mana si ma urma pana pe hol. Ajungand, se rezema de perete si isi sterse lacrimiile. Isi pune mainiile un san si ma privi printre genele ude de lacrimi.
-Mi-am pierdut memoria, vine explicatia mea. Nu tin minte absolut nimic, nici cine este mama mea sau cum ma numesc.
Ea clipi de cateva ori, lasandu-si mainile sa cada pe langa corp.
-Sunt prietena cu Richard, deoarece e singura persoana care nu o cunostea pe vechea eu. Nu stiam ca suntem prietene.
Roscata inghiti in sec si incerca sa spuna ceva. Eu o opresc.
-Dar putem fi.
-Ddar mama ta..ce spune? Adica..nu stiu..nu faci vreun tratatament? Cum-
Se balbai fata. Imi pare rau, nu stiam..adica..ohh, ma simt vinovata.
-Mama nu stie.
-Ce? De ce? Esti nebuna! Trebuie sa faci un tratament.
Incercam sa o conving cumva ca chiar sufeream de amnezie, dar nu prea imi iesea. Niciodata nu fusesem buna la mintit.
-Nu.
Ea ma privi furioasa dupa raspunsul meu si ma lua de mana.
-Vii chiar acum cu mine sa-i spunem mamei tale! Striga ea nervoasa. Daca este ceva mai grav?!
Ea ma trage dupa ea, in timp ce-si aranja firele de par ude de lacrimi dupa ureche. Eu incerc sa ripostez, dar se pare ca roscata era mult mai buna decat mine la sport. Ea evita orice incercare de-a mea de a riposta si cu pasi apasati iesi din liceu.
Ma duse pana in parcare, unde ma arunca intr-o masina mica, rosie, dar extrem de draguta si feminina. Porni masina si iesi din curtea liceului.
-Nu-ti voi spune adresa si nu vei sti unde sa ma duci, ii spun eu.
Ea marai.
-O stiu. Suntem prietene de 9 ani, stiu mai tot despre tine!
Oftez si imi intorc capul spre geam. Incepuse sa ploaie afara, iar cateva picaturi se prelingeau pe geam. Ridic mana spre geam si observ o caldura placuta. Soarele incalzise geamul masinii.
Nu voiam sa vorbesc cu mama. Nu era adevarat. Nu sufeream de amnezie, dar mi-se facuse mila de ea pentru ca plangea..pentru mine. Am inventat povestea ca sa ma lase in pace si sa nu se creada vinovata.
Masina parca in fata unei case modeste. Imi ridic privirea si examinez casa.
Mirabela coboara din masina si isi acoperi cu o mana parul, incercand sa nu se ude prea tare. Fara rezultat.
Fugi rapid spre usa, unde apasa soneria.
Ma dau si eu jos din masina, tremurand cand picaturile incepuse sa-mi atinga pielea. Fug si eu spre usa, asteptand ca mama sa deschida usa.
-Nu vreau sa-i spun.
Roscata se intoarse spre mine si ma privi nemultumita.
-Nici gand, ii spunem!
Pufnesc nervoasa si ma intorc spre usa care se deschidea. In fata aparu mama care zambi cand ne observase.
-Dar voi nu aveti ore? Intreba ea si ne pofti inauntru.
Intram, scuturandu-ne de apa usor. Mama disparu in alta camera si se intoarse cu doua prosoape mari si albe pe care ni le ofera.
Roscata isi sterse parul ud cu prosopul si-l oferi inapoi.
Fac si eu acelasi lucru si zambesc.
-Cu ce onoare va vad aici? Zambi mama.
Mirabela ma fixa cu privirea si isi puse mainile in san.
-Mama..
Blonda zambi si imi da intr-o parte bretonul din ochi. Aproba din cap sa continuu.
-Acum o luna mi-am pierdut memoria si de aia ma comport atat de ciudat. Nu tin minte absolut nimic. Imi pare ca nu ti-am spus.
Spun eu totul dintr-o suflare.
