-Acasa!!!!!!!!!! Tip eu entuziasmata cand intru in apartament.
Sa stai o luna in spital fara sa ai voie afara era destul de enervant. Dupa ce au considerat doctorii ca rana s-a vindecat partial, mi-au permis acasa. Richard era in spatele meu cu cateva pungi. Se opri in pragul usii pentru caeva secunde, apoi intrand si ducandu-se spre bucatarie.
Mama fusese acum cateva zile aici si a facut ceva curatenie. Mi-a spus ca ar trebui sa cumpar niste mancare, deoarece cealalalta se invechise si a aruncat-o.
Richard se oferi sa ma ajute la caratul pungilor.
-Nu ti-a placut sa-ti petreci timpul cu mine la spital? Se stramba el in timp ce puse pungile pe masa.
-Imi place sa-mi petrec timpul cu tine, dar nu la spital, chicotesc eu. Acolo miroase a pastile si e mai horror locul ala decat iadul in sine, continui eu.
Richard ranji si ordona produsele. Ma apropii de el si scot pe rand lucrurile din pungi.
-De data asta nu ai mai luat spuma de ras, rade el.
-Ha ha, spun eu ironica. Puteai sa-mi spui si tu atunci ce e aia si poate nu faceam greseala asta, ii zic in timp ce-mi pun mainile in sold.
El continua sa rada, in timp ce imparti produsele in doua categorii.
-Ce facem cu astea din dreapta? Il intreb
-Acestea din dreapta se duc in frigider, iar acestea din stranga in dulap, imi explica.
Aprob din cap si iau alimentele din stanga si le aranjez pe rafturile frigiderului. Richard, in schimb, le lua pe cele din dreapta si le aranja prin dulapuri.
-Ohhh, dar ce e asta? Intreba el in timp ce scoate un mic carnetel.
Ma apropii de el, uitandu-ma peste umarul lui -Cam greu din cauza faptului ca el este cu mult mai inalt decat mine- Brunetul se intoarse usor, oferindu-mi o vizibilitate mai bune.
Ridica coperta, iar pe prima pagina scria cu litere scrise de mana "Jurnal". In coltul paginii era notat "Alexandra".
-Scuze, spuse el si mi-l oferi, intorcandu-se la aranjat produsele pe rafturile de sus.
-Nu ai de ce sa-ti ceri scuze..murmur eu. E prima data cand il vad.
Il rasfoiesc putin, cautand informatii despre data cand a fost scris. Nu a fost atat de dificil, deoarece, se pare, era scrisa pe fiecare pagina cate o data.
-Ultima data am scris..inainte sa-mi pierd memoria, soptesc eu ridicandu-mi privirea.
Richard se intoarse spre mine si pufni amuzat.
-Amintiri, welcome back, spuse el si rase. Acum ma faci sa-mi doresc sa-ti fur jurnalul si sa-l citesc.
Rad usor si ma indrept cu privirea tintuita in jurnal spre canapea. Ma asez usor si incep sa il citesc.
-Ma lasi pe mine sa fac toata treaba? Se aude Richard plangandu-se.
Chicotesc si strig un "da", continund sa citesc.
Saream peste detaliile neimportante, dorind sa citesc totul mai rapid.
Imi place sa citesc, un lucru care ma ajuta destul de mult la scoala pentru ca sunt eminenta.
Clasa a 12! Cate emotii..sper sa dau bacul pe 10.
Profesoara de matematica e noua. Este destul de tanara, nu trece peste 35 de ani. Nu prea este atenta si nu-mi place cum preda materialul :( am noroc ca eu il inteleg oricum.
Iarasi am cosmaruri :( :( :( visez ca si cum as fi in iad si as avea o familie acolo. Lol. Prea multe filme horror!!
Maine e ziua mea.
Ziua mea este perfecta!! Mama, tata si Mirabela mi-au pregatit un tort D E L I C I O S.
Aaaaaa vreau sa stiu mai multe. Vreau sa fiu cea mai inteligenta. Stiu ca suna egoist, dar sunt egoista :)
Nu stiu daca este bine ce fac. Mi-am cumparat niste pastile care va mari volumul de lucru efectuat de creier! Adica voi putea invata si voi retine mai multe!!
Am avut iarasi visul ala ciudat.
Cred ca sunt ciudata. Visez cum chinui oamenii si ii omor. E doar un vis. Nu e nimic ciudat.
Mi-am cumparat niste carti noi. Voi testa pastilele azi.
Functioneaza!!!! Profesoara de biologie a ramas impresionata cand i-am spus tot despre tema de azi. Plus informatii suplimentare, cum sa nu.
Profesoara de matematica nu ma place. Asta pentru ca arat mai bine decat ea. Cred ca examenul de anul asta va fi luat de toti baietii.
Cosmarurile revin. Nu stiu ce sa fac. M-am saturat sa visez prostiile alea. M-am saturat sa fiu Syntaxia.
Lacrimiile imi inundara fata. Nu sunt un diavol. Nu am 134 de ani. Nu sunt din iad. Nu am puteri. Nu sunt imuna la dureri. Nu sunt Syntaxia.
Chiar am amnezie. Probabil de la pastilele pentru creier. Sunt o proasta. De ce le-am luat. Tot ce tin minte sunt cosmarurile.
Nu mai vreau nimic, nu inteleg cum am putut sa cred ca chiar sunt un diavol. Este ireal. Iadul si raiul nu exista.
Imi strang genunchii langa piept, evitand durerea ascutita din abdomen. Imi las capul pe genunchi plangand.
Nu-mi pasa ca Richard este confuz si ma intreaba de ce plang. Nu-mi pasa ca am amnezie. Nu-mi pasa ca aproape tip de durere. Sunt proasta.
