-Prima ta intalnire, tipa entuziasmata Amelie.
Zambesc usor, uitandu-ma in oglinda. Daca as fi avut un iubit diavol poate nu m-as fi gandit la Richard si mi-as pierde sentimentele pentru el.
Amelie nu prea fusese de acord cu planul meu, dar il accepta. Intelegea -intr-o oarecare masura- ca era cam grea o relatie dintre un om si diavol. Mai ales ca acum am puterile inapoi, iar eu sunt destul de sensibila.
Murmur aprobator cand ma vad in oglinda. Rochia rosie -destul de larga, nu-mi placeau cele stramte- se potrivea destul de bine pe corpul meu micut si cu pielea mea palida. Carliontii blonzi imi curgeau peste umeri.
As fi vrut sa renunt la machiaj, dar Amelie spunea ca arat precum un mort. Sunt prea palida.
-Nu-mi place sa fiu bronzata, ii spun eu la un moment dat.
-Mortii sunt mai bronzati ca tine, spune ea si explodam ambele in ras.
-Acum 5 minute spuneai ca arat ca unul! Ma plang eu.
-Parca te-ai mai albit in cele 5 minute, comenta ea si radem din nou.
Dupa ce-mi aplic rujul -care era un roz mai pal-, fac o pirueta si imi imprastii parul prin aer cu degetele.
-Voi lesina la cat de frumoasa esti, spune Amelie si imita un lesin.
Cat radeam noi si ne ciondaneam, se aude soneria. Prietena mea alearga rapid spre geam si arunca o privire.
-A venit Sebastian!!! Repedeeeee.
Fac o grimasa si imi iau geaca pe mine. Ii transmit un pupic prin aer Arianei si ies rapid din camera cu pasi grabiti spre iesire.
In usa statea Sebastian. Era rezemat de perete, cu un buchet in mana si se uita la ora de la ceasul de pe incheietura.
Cand ma vede, un zambet i-se forma pe chip. Zambesc si eu timid inapoi, ne salutam, iar el imi face semn spre masina.
Imi deschide portiera de la masina si ma lasa sa intru.
Ma asez pe scaun si imi las bratele sa cada in poală.
El se aseza pe scaunul soferului si porneste masina, conducand cu o viteza cutremuratoare.
-Arati superb, Syntaxia! Comenta el peste cateva secunde.
Ii multumesc usor, neavand interesul de a continua conversatia.
Imi scot din gentuta telefonul si incep a-l butona.
Amelie era SUPER curioasa-asta realizand din mesajul "o sa ma SUPER superi daca nu imi spui cat de faina e intalnirea. sunt SUPER SUPER SUPER curioasa :) ly"- despre cum se comporta Sebastian. Ii trimit un mesaj "SUPER bine" si zambesc doar imaginandu-mi fata ei entuziasmata.
Imi pun telefonul inapoi in gentuta cand masina parca. Ajunsesem la un restaurant destul de dragut. Mai fusesem de cateva ori aici pentru ca Ameliei ii placea la nebunie friptura. Eu nu prea eram fana ei, in genere, nu prea imi place carnea, dar veneam intotdeauna cand ma chema. Stiam ca nu ii place sa manance singura.
-Cobori?, ma intreba el confuz din afara masinii.
Aprob si ma dau jos din masina, inchizand incet portiera din urma mea.
-Am auzit ca-ti place friptura de aici, spuse el in timp ce-si inconjoara bratul in jurul taliei mele si ma trage dupa el inauntru.
Chestia asta a fost spusa de Amelie, clar. Ii spusesem la un moment dat ca-mi place friptura doar ca sa nu se simta prost.
-Îhî, doar ca nu prea am chef de ea astazi.
El zambi usor si imi face semn sa ma asez. Ma conformez.
Imi dau geaca jos, asezand-o pe spatarul scaunului. Sebastian face acelasi lucru.
El era imbracat intr-o camasa alba si o pereche de blugi negri. Presupun ca nu-i placeau pantalonii normali. Nici mie nu-mi placeau.
Chelnerul isi face aparitia repede, aducand doua meniuri.
-Nu-mi trebuie meniu, voi servi o simpla salata. Si o sticla de apa-
Spun eu si zambesc.
Chelnerul nota plictisit ce trebuia sa aduca, lua comanda lui Sebastian si pleca rapid.
Imi las corpul sa se relaxeze usor in scaun, uitandu-ma prin imprejur. Restaurantul avea acea eleganta care lipsea desavarsit din iad. Era singurul restaurant pe gustul meu din intreg iadul. Celelalte restaurante pastrand ambianta de iad.Spre deosebire de oriunde, aici nu vedeai foc decat in lumanarile de pe mese. Majoritatea fiind stinse oricum.
Uneori aveai nevoie de un loc mai original, iar acesta era ideal.
Din boxe rasuna jazz, ceva melodie relaxanta si linistita.
Chelnerii se agitau, incercand sa faca totul perfect. Erau destul de multi oameni, dar toti pareau multumiti.
-Presupun ca proprietarul este destul de exigent, doar uita-te la chelneri cat de ingrijorati sunt sa faca totul perfect, spun eu.
Sebastian isi ridica privirea si zambi.
-Mda, insusi Lucifer conduce locul asta.
Imi ridic sprancenele uimita, muscandu-mi buza. Mi-am adus aminte de filmul "Lucifer" pe care l-am vazut cu Richard. Un oftat imi parasi buzele.
-S-a intamplat ceva? Ma intreba barbatul din coltul opus al mesei.
-Nu, e totul ok...nu l-am vazut niciodata pe Lucifer, ma intreb cum arata, spun eu in timp ce ma gandeam fix la alt lucru.
-Meh, nu prea multi diavoli stiu cum arata. Nu-si face prezenta des prin iad. Se prosteste pe pamant, se amuza Sebastian.
Pufnesc si eu amuzata.
-Am auzit ca ar fi omorat din greseala un intreg oras si a fost nevoit sa le caute aparte sufletul la fiecare si sa ii dezghete. I-a reinviat pe toti si orasul inca exista.
Imi ridic sprancenele uimita.
-Poti reinvia oamenii?
El aproba din cap.
-Trebuie sa ai grija de corp sa nu putrezeasca si sa ii dezgheti sufletul. Este destul de complicat.
Imi sprijin capul in palma si ma gandesc.
-Dar cat mai traieste dupa?
El expira greoi.
-Depinde, inca vreo 20 de ani. Sufletul ca sufletul, dar corpul lor trebuie sa reziste. Insa incepe la un moment dat sa se descompuna si este destul de naspa. Poti sa muti sufletul in alt corp insa-
Ma las pe scaun si imi musc buza.
-Mhm, de ce conteaza asta? Ma intreba el
-Ahh, pai cat timp am fost pe pamant am cunoscut pe cineva si suntem prieteni buni si mna-
El zambi usor si isi trece degetele prin par. Sosi si chelnerul cu comanda, iar eu ii multumesc usor.
