-Esti nebuna, se auzi Amelie.
-Oricum nu o voi face, spun eu si imi pun mainile un san.
Desi cand i-am spus chestiile despre inviere se incrunta, la faptul ca nu vreau sa o fac se incrunta mai tare.
-Am vrut sa par o prietena buna care te opreste din a face prostii, insa speram sa o faci!! Se stramba Amelie.
Imi las corpul sa cada in pat si ma uit la tavanul plin de flacari.
-In primul rand habar nu am daca Richard ma place sau macar mai vrea sa fim prieteni. In al doilea rand, poate nu vrea el sa nu moara si sa schimbe corpurile.
Amelie se stramba si se urca pe pat.
-Esti proasta, spuse ea dupa o pauza de cateva minute. Spui ca poate el nu te place, ca poate nu vrea, ca poate nu te suporta bla bla bla..dar nici nu incerci sa-l faci sa te placa, sa vreie sau sa te suporte!
-Nici macar nu ma pot duce pe pamant, spun eu. Tata nu-mi da voie.
-Si de cand il asculti, ma rog? L-ai ascultat atunci cand ai convins un elev sa omoare o scoala intreaga? L-ai ascultat cand ai luat la tine vreo 10 pisici moarte doar pentru ca ti-se pareau dragute? L-ai ascultat cand te-ai luat la bataie cu un inger? L-ai ascultat cand te-ai dus in purgatoriu si le spuneai oamenilor ca toti se duc in iad pentru ca asa vrei tu? Ai 100 de ani demult si niciodata nu l-ai ascultat. Scuza "nu ma lasa tata" nu merge, domnisoara.
Incep a rade aducandu-mi aminte toate prostiile pe care le-am facut. Ce a enumerat Amelie erau fleacuri.
-Si daca nu va accepta el ca sunt diavol?
Ea pufni si flutura din mana.
-Il ameninti cu moartea, rase ea.
Imi musc buza, ma in genunchi pe pat si ma rezem de peretele de langa pat.
-Nu stiu daca sunt pregatita...spun eu incet.
Rozalia de langa mine se irita si ma lovi usor cu piciorul.
-Spune-i ce simti si atat, spuse ea si lua o mica pauza. Ne ducem pentru o ora pe pamant, nu stam mult. Tatal tau nici nu va observa.
Imi ridic privirea spre tavan si imi musc buza.
-Ok, sa o facem..
Ea zambi si se ridica din pat. Cu pasi grabiti se apropie de biblioteca si cauta carte de blesteme. O scoase dintre multele carti si o aseza pe birou. O rasfoi rapid pana ajunse la ultima pagina.
-Acestea trebuie sa fie pentru teleportarea pe pamant, spuse ea si lua o foaie unde nota a doua inscriptie. Ca sa nu o uitam pe cea de intoarcere in iad-
Aprob timid in cap si ma dau jos din pat. Ma apropii de ea, iar Amelie imi lua mana in a sa. Imi strange puternic mana si incepe sa citeasca inscriptia de 3 ori. Cand termina de citit a 3-a oara, totul se facuse negru.
-Suntem in vid, spuse Amelie usor. Trebuie sa asteptam sa ne materializam pe pamant.
Corpurile noastre incepusera sa ia foc, iar in cateva secunde ma trezesc confuza. Imi deschid ochii si ma aflam in holul de parter al blocului unde am stat.
-Ughh, unde suntem? Spuse rozalia in timp ce-si freca ochii.
-A functionat, soptesc eu in timp ce ma ridic si o trag pe Amelie de pe podea.
Ea se ridica confuza si se incrunta.
-Ce loc intunecat, as sta la panda si cand cineva vine Hop si-l omor.
Incepem sa radem, in timp ce o trag pe Amelie dupa mine. Ajung in fata liftului si apas "coboara". Faptul ca liftul se afla la etajul 17 ma cam speria.
Nu voiam sa o intalnesc pe profesoara de matematica. Sau as fi vrut?
-Ce e cu fața asta? Hai, ma, nu cred ca Richard este atat de infoorator.
Rad usor.
-Mai mult imi este frica ca o voi intalni pe profesoara de matematica si nu m-as abtine sa o omor.
-Ce e rau in asta? Rase usor Amelie. Dar ce este matematica?
-Iti voi explica mai tarziu, chicotesc eu.
Liftul ajunge la parter, iar din fericire, nu era nimeni aici. Nu prea cred ca cineva ar fi incantat de coarnele Ameliei.
Din fericire sau nu, eu nu aveam coarne.
-pasim in lift si apasam butonul 15-
Multi diavoli nu aveau coarne, insa chiar as fi vrut coarne. Ar fi fost amuzant. Sau nu.
Faptul ca nu aveam coarne ma ajuta sa ma camuflez printre oameni. Ca si cand as veni foarte des pe pamant-
Liftul ajunse la etajul 15 si eu murmur nelinistita.
-Nu mori daca ii spui ce simti, spuse Amelie. Eu te astept afara.. nu vreau sa va stric momentul.
-Ce? Nu! Vino cu mine!!! Ma intorc brusc si ma uit urat la ea.
-Niciodata! Spuse ea si usile liftului se inchise.
Oftez. Am ramas singura.
-Mai, mai, pe cine vedem. Nu ai uitat de mine, ma bucur, se aude o voce in spate.
