-Daca vrei, te ajut eu la matematica, zambi brunetul
Stramb usor din nas si pufai. Imi ciufulesc usor bretonul cu mana, deoarece aratand asa de ingrijit imi dadea un aer mult prea serios pentru mine.
-Mhm nu doar la matematica am probleme, ma plang eu.
-La celelalte materii te descurci si fara sa stii temele de data trecuta..la matematica si fara materia de clasa 1 nu poti face ceva, imi explica el.
Imi las capul pe spate si strang puternic bretelele ghiozdanului.
Eu si cu Richard ne indreptam lent spre blocul nostru.
Prima zi de scoala fusese groaznica! Majoritatea profesorilor ma lasase in pace, insa profesoara de matematica imi daduse de cap. Era ciudata.
-O sa sune ciudat si absurd, dar eu nici aia nu stiu, ii spun in timp ce-mi fixez privirea pe el.
El zambi usor.
-Totul are un inceput. Cand vrei sa te ajut?
Imi plimb privirea de la fiecare nimic de pe strada. Nu ma concetram la nimic. Cand ma putea ajuta?
-Cand ai timp? Il intreb usor.
-Cand nu am timp? Rase baiatul.
-Atunci miercuri, spun eu zambind.
Ajunsesem in fata usii blocului, el notand parola de la interfon. Tragem usa si ne strecuram inainte. Desi afara era un soare extrem de frumos, iar zgomotul nu contenea, inauntru era frig, intuneric si liniste. Mult prea multa.
Richard trage usa dupa noi, apoi isi trece cateva degete prin par.
Dupa cativa pasi avand un avantaj fata de mine si apasa butonul de "coboara" de la lift. Ofta cand observa ca liftul se afla la etajul 23 si se sustinu de perete.
-Miercuri este excelent, imi raspunse el.
Privirea i-se plimba plictisita.
Ma indrept spre el, sustinandu-ma de peretele opus. Incep sa fredonez o melodie necunoscuta, incercand sa acopar linistea insuportabila din hol.
-Mhm, dar cati ani ai? Il intreb eu dupa cateva secunde, arcuindu-mi o spranceana.
El isi indrepta privirea spre mine, indreptandu-si spatele.
-Daca suntem in aceiasi clasa, ce crezi? Fusese raspunsul lui.
-Dar pari mai mare ca mine, ii explic eu.
-Doar par, zambi el usor.
Zambetul lui se estompa rapid, tacerea reocupandu-si locul din incapere. Dupa cateva secunde, huruitul unui lift care coboara se facu auzit. Se auzi un clinchet aproape silentios, iar usile liftului se deschisera. Intram ambii, el apasand etajul 14 si 15 inainte de a se intoarce pe calcaie spre usa liftului.
-Stai la etajul 15? Il intreb eu.
-Da.
Orice tema de discutie pe care incercam sa o incep, el o inchidea cu un raspuns sec si scurt. Ma enerva.
-Mhm, ai vreo problema cu mine? Il intreb iritata.
El isi ridica sprancenele surprins si zambi.
-Nu, nu, sunt doar obosit.
Iau o gura de aer si ii raspund cu un zambet si cu un marait aprobator.
Usile liftului se deschise la etajul meu, eu iesind din lift.
-La revedere, mormai eu.
-La revedere, Syntaxia, se auzi raspunsul lui.
Aprob usor si merg cu pasi lenti spre apartamentul meu care se afla in celalalt colt al holului. Usile liftului se aud inchizandu-se, iar eu oftez.
Spre deosebire de holul de la parter, aici lumina soarelui era prezenta. Cele doua geamuri care se aflau pozitionate pe peretele drept al holului asigurau cu lumina. Razele caldute se plimbau agale pe podeaua gri. Cu pasi usori ma apropii de geam, atigand suprafata lucioasa cu degetele. Sticla era usor calda, dar totusi imi transmitea o oarecare raceala. Nu stiam ca sunt sensibila la frig. Faptul ca in iad este mereu extrem de fierbinte nu ma ajuta la obisnuirea cu senzatia de frig.
Imi retrag mana si ma intorc, continuandu-mi drumul.
Incerc sa fluier, pentru a parea un om normal, insa tentativa nu fusese prea reusita. Singurul rezultat fusese ca paream o nebuna care sufla in aer fara vreun motiv.
Oricum nimeni nu era aici.
Ajung in fata apartamentului. Imi dau ghiozdanul jos de pe umar, in cautarea cheilor. Dupa cateva secunde le gasesc ratacite printre caiete si carti. Le iau, apoi arunc ghiozdanul pe umar, apoi deschid usa. Fac cativa pasi inauntru, caldura apartamentului lovindu-mi din plin fata. Desi era si afara destul de cald, nu se putea compara cu caldura din apartament.
Ma intorc rapid si incui usa, apoi ma intorc din nou si imi arunc ghiozdanul pe canapea.
Imi plimb privirea prin apartament si totul era asa cum lasasem. In dezordine.
Oftez si cu pasi lenti ma indrept spre camera mea. Insa faptul ca drumul spre camera mea era prin bucatarie, nu-mi ajuta absolut deloc silueta.
Deviez de la traseu si ma indrept spre frigider. Il deschid rapid si imi umezesc buzele, gandidu-ma ce as vrea sa mananc.
Aleg rapid cateva legume si ceva paine. Ma intorc si ma apropii de masa; unde apuc primul cutit care imi apare in cale.
Feliez legumele frumos, apoi tai doua bucati de paine. Imi fac un sandwich, pe care il las in farfurie. Ma intorc si pun in frigider restul legumelor si painea care a mai ramas. Ma intorc, iau farfuria si in timp ce savuram micutul meu pranz, ma indrept spre camera mea.
O deschid cu un sut de picior, fac doi pasi inauntru si o inchid cu un alt sut de picior. Pana ajung la birou termin de mancat sandwich-ul, apoi las farfuria acolo. Imi sterg mainile cu un servetel uitat de cateva zile, de pe masa, pe care ulterior il arunc in cosul de gunoi de langa birou.
Inghit si ultima muscatura de sandwich si ma arunc in pat. Plapuma sare usor, dar revine in pozitia sa rapid. Iau o perna in brate, fixandu-mi privirea in tavan.
De unde stia ca ma cheama Syntaxia? Nu i-am spus vreodata numele meu de diavol.
