-Uite, el e..spun eu cu jumatate de voce cand il vad.
Nu era la scoala, desi era undeva pe la 10 pe pamant. Desi sincera sa fiu, nu l-am mai vazut la scoala de cand cu testul ala..
Statea pe canapea si citea o carte. Televizorul era pornit, iar el arunca cateodata priviri fugare. Pe masuta din fata lui se afla o jumatate de sandwich, dar nu manca nimic.
Isi trecuse degetele de cateva ori prin par si isi lasa mana dupa cap.
-Nu te-ai indragostit, ha? Atunci ce e cu roseata asta din obraji~
Imi intorc fata. Nu stiam ca rosisem. Nu voiam sa vada Amelie asta. Nu ma indragostisem de el. Nu ma indragostisem de un pamantean.
-Este frig, soptesc eu inca holbandu-ma la el.
-Daaaa~ spuse Amelie si ii aud chicotitul ei.
Deodata linistea se lasa intre noi doua.
O aud cum expira greoi si se lasa pe spate.
-Realizezi ca va muri candva?
Oftez greoi si imi frec ochii incercand sa nu plang.
-Da.
Ea ofta.
Ii simt bratele in jurul gatului meu. Ma intoarse spre ea si ma imbratisa. Imi las capul pe umarul ei, suspinand. Oricat as fi incercat, lacrimiile oricum se ivisera pe chipul meu.
-Este ok sa te indragostesti, nu plange! Spuse si ma mangaie pe spate.
-Dar e un simplu om, spun eu. Tata avea dreptate: va muri repede. Voi suferi..
Ea se aseza pe jos, apucandu-ma de mana si ma trase langa ea.
Imi ghemuiesc genunchii la piept si imi sprijin barbia de ei. Nu-mi puteam muta privirea de la el. Ma indragostisem.
-Sa stii ca 50 de ani nu e un nimic. Poate o sa incepi sa-l urasti pana atunci.
Oftez si imi las corpul pe spate. Eram culcata pe jos, dar nu-mi pasa.
-Asta daca ar vrea el sa-si petreaca timpul cu mine, suspin eu.
-Sau sa fi-ti iubiti. Dar de ce nu ar vrea? Cine nu ar vrea sa fie cu tine?
Incep a rade. Amelie incepe sa rada si ea, apoi se culca langa mine. Ne uitam la cer. Era intunecat, dar frumos.
-Cred ca tata are dreptate, nu are rost. Oricum nu cred ca sunt indragostita de el. Mai bine sa renunt acum decat mai tarziu, spun si ma ridic in picioare.
Ii dau mana Ameliei sa o ajut sa se ridice; dar ea refuza. Se incrunta. Se ridica singur, iar parul roz ii zbura prin parti. Era nervoasa. Isi puse mainile in sani.
-Esti o laşă.
Inghit in sec cand ii aud vorbele. Ea se roti pe calcaie si inainta cativa pasi.
-Hai, te duc acasa, spuse ea iritata.
O urmez cu pasi marunti si usori. Nu-mi placea cand era suparata pe mine, dar nu aveam ce face. Ea intotdeauna crezuse in iubire si facea totul pentru iubitul ei. Era destul de draguta dragostea din cei doi. Dar el era diavol, era normal ca ei doi sa fie impreuna.
Plus ca nu stiu daca Richard simte ceva pentru mine. El sta atat de calm cat timp eu am disparut..nu mai stiam ce sa cred.
Inainte sa plec, mai arunc o privire asupra ecranului. Oftez cand observ ca continua sa citeasca.
Ranjeste. Se intoarce cu ochii spre mine. El nu ma putea vede. Dar continua sa se uite la mine. Ofta greu si isi muta privirea in carte.
Inghit in sec si am grabesc sa o prind din urma pe Amelie.
-Si totusi, poate nu e om, spuse ea intr-un tarziu.
Imi arcuiesc o spranceana si ma urc in masina. Ea se urca pe scaunul soferului si porni masina, continuand sa mearga cu viteza medie.
Nu ma privea in ochi, inca era suparata.
-Oricat am incercat sa-l domin, nu am reusit. Am incercat sa-l omor; dar nu am putut.
Clipesc uimita si ma uit la ea.
-Ai incercat sa-l omori? O intreb confuza.
-Am incercat sa-l domin. Atat. Dar cand nu mi-a iesit, m-am enervat si am incercat sa-l omor. Asta fara reusita.
Ma foiesc nervoasa si imi pun mainile in san.
-Esti nebuna? Daca era sa-l omori?! Si inca fata de mine!
Ea se uita la mine si isi da ochii peste cap.
-Daca imi iesea ceva, ma opream inainte sa-l omor..stai calma.
Ma imbufnez putin si ma uit pe fereastra.
La dracu, m-am indragostit. Si inca de un om.
Ma scufund in materialul scaunului. Imi mut privirea spre fereastra. Imi plimb privirea fara vreun rost anume. Ma gandeam..
As fi vrut sa nu-l cunosc. El, cel mai probabil, nu ma placea. Nu simtea absolut nimic pentru mine..iar eu m-am indragostit ca o ultima ratata.
De ce nu as fi putut fi o fata normala si sa ma indragostesc de un diavol obisnuit? De ce de un om-
Oftez dureros.
Imi era frica ca-l voi vedea mort.
Nu ma durea faptul ca nu-mi impartasea sentimentele atat de tare precum faptul ca poate il voi vedea murind. Poate azi, poate maine, poate saptamana viitoare, luna viitoare sau peste 50 de ani..insa faptul ca el odata si odata nu va fi acolo ma durea.
Am inceput iar a plange. Cand am devenit atat de sensibila? Cand am inceput sa plang de la toata nimicurile?
Nu e un nimic.
Este prima data cand simt ceva mai mult pentru cineva. Si ma simt complet neajutorata si mult prea noua in categoria asta.
Imi las capul pe spate, uitandu-ma la geam.
As fi putut sa ma indragostesc de altcineva.
Nu suna atat de penibil.
Imi fortez un zambet si inchid ochii. Ii deschid usor si ma uit iarasi pe fereastra.
Richard?
Inchid ochii si mi-i frec. Ma uit din nou si nimic. Puteam sa jur ca l-am vazut in iad.
