Dragele mele, frumoaselor, având în vedere că prin casele voastre miroase a cozonac, sarmale, ciorbă, am spus sa vin si eu cu o poveste nou nouță, este fierbinte.
Ati avut dreptate nu am putut sta departe de voi pentru mult timp, este o poveste mai altfel, începutul nu este promițător dar pe parcurs vă promit multă acțiune.
Hristos a înviat! Sărbători fericite alături de cei dragi!
❤❤❤❤❤❤❤❤
Bună, sunt Medi iar ceea ce veți citi în continuare este povestea mea.
În această poveste nu veți întâlni bani, imperii, funcții de conducere, haine sau mașini scumpe, ci oameni normali cu venituri normale, rate la bancă și cu multe de facturi de plătit.
V-am vorbit o mulțime și totuși nu v-am spus nimic.
Familia mea nu este una numeroasă în comparație cu altele, mai am 2 frați mai mici Iosef şi Rami, spun mai mici pentru că eu sunt prima, dar ei deja sunt considerați adulți.
După ce mi-am pieptănat peruca mai bine de 10 minute și m-am tot gândit ce schimbări i-aș putea face, i-am ondulat un pic vârfurile dar degraba tot nu o pot scoate din anonimat parcă, am renunțat și am ascuns-o din nou în dulap, când va veni timpul să o port nu voi putea să o modific în nici un fel.
Merg pe furiș până în baie în speranța că nu voi fi auzită și nici observată, altfel iar voi fi certată de bărbații casei că le-am folosit din nou bigudiurile.
V-am băgat în ceață nu-i așa? Atunci voi încerca să fiu mai exactă, știți acei bărbați îmbrăcați în costum cu pălării negre, cu barbă și perciunii ondulaţi?
Sunt hidoşi nu-i așa? Știu, și mie mi se par la fel.
Sunt evreică, fac parte dintr-o familie de evrei, nu suntem plictisitori pentru că avem și noi o mulțime de tradiții și obiceiuri frumoase.
Privind un pic peste umăr la vecinii noștri musulmani, noi femeile suntem norocoase chiar dacă avem câteva restricții legate de păr, femeile evreice măritate trebuie să își acopere părul în public, putând avea capul descoperit doar în intimitatea propriei locuinte.
Putem purta fuste 1/3, putem merge singure la cumpărături deci putem face o mulțime de lucruri, ceea ce înseamnă că nu suntem dependente de bărbați.
Am crescut în Teaneck, un oraş de 40 de mii de locuitori din nordul statului New Jersey, care are cel puţin 18 sinagogi ortodoxe.
Primii 17 ani din viaţă mi i-am petrecut în şcoala evreică ortodoxă modernă din Manhattan. Jumătate din zi era dedicată cursurilor evreieşti, iar cealaltă jumătate cursurilor seculare. În şcoala mea clasele erau mixte, şi cu băieţi şi cu fete; asta e una dintre abordările prin care evreii ortodocşi moderni se disting de evreii ultraortodocşi/hasidici.
Astăzi am 20 de ani și sunt pasionată de vioară, ador acest instrument, este adevărat totul va rămâne pură pasiune pentru că nu voi putea niciodată să profesez, rolul meu este de a sta acasă la cratiță cu mătura în mâna și să fac mulți copii.
Saul Mahler este tatăl meu și este rabinul comunității noastre, așa dar și prin urmare noi suntem un exemplu sau....ar trebui să fim.
Am reușit într-un final să mă strecor în baie și să pun bigudiurile în dulap fără ca nimeni să mă observe, singurul lucru care mă face să-mi stea inima este telefonul din buzunar care începe să vibreze.
- Ce m-ai speriat Hedda!
- Iar ai umblat cu bigudiurile?
- Mdaa...doar puțin...N-am reușit să fac mare lucru.
- A ajuns coletul...îmi spune în șoaptă.
- Ești sigură Hedda? O întreabă pe aceași tonalitate.
- Bineînțeles, treci pe la magazin să iei ceva de rontait înainte, te aștept!
Fără să-mi dea voie să mai spun ceva a închis, tipic Hedda.
Cobor scările cu grijă fiind atentă la orice zgomot, la parter îl văd pe tata înconjurat de scule, meşterea ceva pe la tocul ușii iar mama îl încuraja.
- Mamă, tată ce faceți acolo?
- Mama ta și-a dorit să schimb mezuza.
Mândru și bucuros că reușise să monteze singur mezuza ținând cont că el era antitalent la tot ce înseamnă activități casnice mă îmbrățișează și îmi cere o parere din priviri.
- Ai făcut o treabă minunată tati, bravo.
- Tu unde pleci domnișoară? mă întreabă mama.
- La Hedda, ai uitat că astăzi avem ziua dedicată lecturii?
- Să nu întârzii la cina scumpo, am o surpriză.
După ce îmi primesc sărutul pe frunte îmi încălț balerinii, ating mezuza și ies.
Trebuie să recunosc că am mari emoții, dacă vom fi prinse va fi vai și amar de noi, nu ar fi pentru prima dată când Hedda ar intră în belea si bineînțeles m-ar târâ și pe mine după ea.
Aleg să intru în magazinul din colț, avea o gamă mai variată de ronţănele, cum le numește prietena mea.
Nu mi-a mult timp să mă decid ce anume să cumpăr norocul meu este că avem aceleași gusturi.
Cu punga în mâna ma îndrept spre casă de marcat, în liniștea magazinului unde doar sunetul aparatului de scanat se auzea, o melodie dragă mie îmi bucură auzul, am simtit-o ca un balsam pentru inimă.
Mă întorc și descopăr sursa, în spatele meu se afla un tip destul de înalt, scoase telefonul din buzunar și nu reușea să-l închidă.
Privit cu atenție, arăta chiar trăznet, blugii erau coborati pe șolduri, maieul era mai mult pentru decor, deoarece era mult prea decupat, de fapt acesta era si scopul, să-și etaleze musculatura, părul ciufulit ascuns sub o șapcă cu cozoroc drept iar în urechea stângă un cercel cu piatră.
- Sad violin? întreb deși știam că această este.
Tipul se uită la mine mirat o secundă apoi începe să râdă cu poftă.
Felul în care acesta râdea era chiar ....minunat, muchii de pe brațe parcă îi zvacneau iar gura larg deschisă arăta o dantură perfectă.
Îl privesc nedumerită neștiind cum să reactionez și de ce râde?
- Este ultimul model de iphone păpușă, îmi arăta mândru telefonul.
Realizez pe loc totul și mă limitez doar să-i zâmbesc apoi să mă întorc să-mi plătesc punga de floricele și să plec.
De parcă mintea mi se blocase pe melodia aceea încep să o fredonez, o cântasem de două ori și de fiecare dată în lacrimi așa că renunțasem chiar dacă tata mai mereu îmi cerea sâmbăta.
- Păpușă urcă te duc undeva?
- Nu, mulțumesc!
- Oooo păpușa are tupeu.
Cuvântul păpușă mă zgârâie pe creier, aleg să îl ignor și să-mi continui drumul lucru care se pare că l-a deranjat maxim.
Aud motorul masinii că este oprit și apoi o portieră trântită, pași apăsați în urma mea apoi sunt trasă de braț.
- Dă-mi drumul, acum! Țip și încep să mă zbat, lucru care îl face să zâmbească.
- Tu nu știi cine sunt nu-i așa păpușă?
- Nu stiu cine esti și nu-mi pasă, dă-te acum din calea mea.
- Chiar ai tupeu.
- În comparație cu tine care înafară de mușchi nu are nimic, nici măcar creier...
- Oooooooooo te-a făcut Yan, aud strigând din spate pe tipul cu care era în mașină.
Se dă doi pași înapoi și mă măsoară cu privirea din cap până în picioare.
- Vezi colțul ăla? Te băgăm acolo și îți arătam cine sunt dar nu mă încumet, am destul de mult de dezbrăcat la tine și nici nu arăți cine știe ce încât să merite efortul.
Fără să mai spună ceva pleacă, eu rămânând privind spre colțul pe care mi l-a arătat mai devreme.
Sexul, un subiect tabu în religia noastră despre care în curând sper să aflu mai multe.
Evit să privesc în urmă mea și încep să alerg, nu știu ce anume m-a facut sa ma simt ciudat faptul ca mi-a vorbit asa sau că am fost " respinsă". Adevărul este că nu arăt deloc atractivă la felul în care mă îmbrac, nici nu aș avea cum altfel.
Ajung rapid la destinație, iar acest lucru mă bucură.
- Doamna Brauner bună ziua.
- Medi, te rog intră.
Intru nu înainte de a atinge mezuza, mă desculț și aștept să fiu condusă în cameră prietenei mele.
Exact așa cum mă și așteptam prietena mea stătea în fața sevaletului și desena.
- Hedda, Medi este aici.
- Medi ce mă bucur să te văd.
Mă îmbrățișează cu nerăbdare și bucurie, dar această bucurie nu este pentru că am venit ci pentru că așteptarea a luat sfârșit.
- Lectură plăcută dragele mele.
Așteptăm ca ușa să fie închisă apoi ne aruncăm în pat, Hedda scoate cartea învelită încă în coala albă și mă privește zâmbind cu gura până la urechi.
- Acum e acum! Să vedem ce spune domnul David Radner.
O desface cu grijă apoi ne privim cu subînțeles.
Dacă eu am crezut că vom parcurge pentru început teoria și abia apoi vom desface plicul lipit la sfârșitul cărții în care sunt prezentate ceva scene ( poziții), m-am înșelat.
Hedda a smuls plicul, l-a desfăcut și s-a înroșit pe loc.
- Ce? Chiar asa de rău este? O întreb speriată.
- Cred...că mai bine începem să citim...
Curioasă din fire îi smulg din mână plicul și privesc cu atenție imaginile.
Chiar dacă acele "personaje" era fără chip, m-am văzut pe mine și...pe el.
Mă vedeam cum îi mângâiam brațele puternice iar el mă săruta flămând.
Stiam că la noi evreii în timpul actului sexual gemetele și privitul este total interzis, dar unde ar mai fi pasiunea aceea dacă nu-i vezi ochii și nu-l auzi.
- Medi...Medi...ce naiba? Pari total pierdută, cred că a fost o idee proastă să comanda această carte.
Hedda îmi smulge plicul din mână, închide cartea și se ridică din pat.
- Nu, stai vreau să citesc această carte, vreau să aflu cât mai multe despre ...
- Hmmm, și mă rog de ce ?
Conștientă de faptul că nu-i pot povesti de cele petrecute mă rezum doar la a ridica din umeri.
- De ce nu Hedda, măcar pot visa.
Încep să parcurg rând cu rând din carte, citesc cu mare interes, visând în același timp.
- Medi, îți voi spune un secret.
Încearcă Hedda să-mi atragă atenția.
- Care?
- Dar nu spui nimic, de fapt te vei comporta ca și cum nu știi nimic.
- Despre ce este vorba? O întreb fără interes.
- Am auzit-o azi pe mama vorbind cu mama ta la telefon.
- Așa și?
- În seara asta la cina vor fi prezenți și familia Bloch.
- Iar au probleme cu fiul lor și își doresc ca tata să îl îndrume spre calea cea dreaptă?
- Mă tem că de această dată pe Simon îl vei îndruma tu.
- Nu ofer meditații și tu știi asta.
- Medi, lasă cartea asta puțin, vor ca Simon să te curteze.
- Să mă ce?
- Să te căsătorești cu el!
Brusc în fața mea îmi apare Simon si rebelul de mai devreme, doi bărbați total diferiți la aspect dar identici la tupeu și grandomanie.
- Nu mă pot căsători cu el Hedda.
- De ce? Ai vârstă necesară, de fapt tu trebuia să fii căsătorită de foarte mult timp.
- Pentru că ... nu...și atât.
