- Cum?
Atât eu cât și Simon rămânem înțepeniti.
- Uitați cum stă treaba, mie nu-mi place să umblu cu zăhărelul, nu-mi place să prelungesc durerea și agonia.
- Copilul ...Este bine? Întreabă Simon.
- Copilul este bine, a ajuns la timp și am reușit să-i stabilizăm bătăile inimii, avem aparatură destul de performantă care ne permite acest lucru.
- Dar Medi domnule doctor, cu ea ce se va întâmpla până la urmă?
În acest caz ea era prioritară.
- Voi fi direct! Ea în momentul de fața nu este decât un incubator uman, am avut sute de pacienți în halul ăsta și nici unul nu a supraviețuit, încercați să vă obișnuiți cu gândul că ea nu mai este.
- Nu-ți permit să spui asemenea lucruri, mă reped și îl apuc de guler.
- Medi va trăi, chiar dacă îmi vei scoate mie inima și io vei pune ei în piept, ea va trăi!
- Aici nu este vorba doar de inimă domnule, este vorba de întreg organismul.
- Atunci vei scoate tot din mine și i le vei pune ei.
- Eu nu sunt Dumnezeu!
- Atunci învață să fii pentru că eu o vreau...vie!
- Yan, te rog liniștește-te, să-i drumul, încearcă Simon să-mi desfacă mâinile de pe gulerul lui.
- Tu crezi că pe mine nu mă doare? Și eu o iubesc iar copilul poate fii al meu.
- Este al meu! Îi răspund sigur pe mine, chiar Iosef a declarat sus și tare că săptămânal îți punea ceva în băutură.
- Știu , am descoperit de puțin timp, iar ultima dată am inversat paharele.
Nici nu-mi pasă teoria lui, copilul era al meu și punct.
- Domnilor momentan nu putem face un test ADN, ne înștiințează medicul.
- Nu este nevoie de nici un test, este al meu, vreau să intru!
Fac semn spre Medi.
Medicul îl privește pe Simon în speranța că va dori el să intre în locul meu.
- Este în regulă, poate intra, își dă consimțământul acesta.
- Așteptați să trimit o asistentă cu echipamentul necesar.
După ce medicul pleacă îmi lipesc mâinile de geamul care mă despărțea de ea.
"Dormea" atât de liniștită.
- Yan....
- Simon ne-ai distrus viețile....
- O iubesc la fel de mult cum o iubesti și tu.
- Ha! Tu nu știi ce înseamnă cuvântul iubire.
- Ba știu!
- Tu mi-l vei aduce pe Iosef, ai înțeles?
- Cu o condiție!
- Nu sunt în stare să țin cont de nimic!
- Nu vei spune nimănui nimic, despre cele întâmplate în trecut, nu mă vei da pe mâna poliției nu-i așa?
- Daca mi-l vei aduce pe Iosef nu!
- Ți-l voi aduce, îți promit!
- Cine va intră în salon?
Intră o asistentă cu echipamentul în mână.
- Eu!
Răspund cu rapiditate și mă îmbrac cât ai clipi.
- Vă rog să mă însoțiți!
- Doar o clipă, Simon....
- Da?
- Ce caută soția mea cu tine?
- Nu știu...când am ajuns ea era deja acolo, vă privea.
Deși nu voiam să-l cred, accept momentan răspunsul dat.
Când deschid ușa salonului simt că mă prăbușesc, deși nu era decât un singur metru până la patul ei, mi s-a parut că a durat o veșnicie până am ajuns.
Cu degetul tremurând încerc să-i desenez formele chipului distrus, un contur fără cuvinte al înfățișării ei.
Cu dosul palmei îi ating fruntea, obrajii, bărbia ca un om orb care vrea cu disperare să rețină un chip.
- Vom avea un copil pisic, nu știi cât de mândru mă simt, poate...va fi o fetiță, știi cât de mult își dorește Nick o surioară.
Deși mă încercam în lacrimi și glasul era mai mult șoptit continui.
- Tu ...tu nu te bucuri? A? Răspunde-mi la naiba! Răspunde-mi iubito! Nu-ți permit să mori ai auzit? Copilul are nevoie de tine! Eu am nevoie de tine! Auzi?
Forța mă părăsește și cad în genunchi, îmi așez fruntea pe mâna ei așteptând un semn....
- Îl voi omorâ , jur pe viața mea că îl voi omorâ....
- Vorbește cu mine, te rog...Medi...nu mă părăsi....nu mă părăsi...
Îmi simt inima sâgerând și zdrobită, lucru care mă alină este că doarme liniștită, nu simte nici o durere, și este momentan ferită de jungla în care trăim.
Îmi așez palma pe abdomenul său încă plat, îl mângâi cu blândețe și îl sărut prelung.
- Să ai grijă de mami să nu pățească nimic, de restul mă ocup eu, am încredere în tine da? Mica mea luptătoare.
Aceași asistentă care mi-a oferit echipamentul mă anunță tristă că vizita a luat sfârșit.
Mă ridic în picioare, îi mângâi părul și îi sărut fruntea cândva fină.
- Mă întorc, nu am să te mai părăsesc niciodată pisic, te iubesc.
Încercam să mă îmbărbătez și să mă consolez cu gândul că ea a auzit tot ce eu i-am spus.
Privesc în urmă înainte să mă împingă din salon asistenta.
- Îmi pare rău, pentru drama dumneavoastră, nu trebuie să vă faceti griji pentru copil va supraviețui.
O apuc de mână și io strâng, lucru care o sperie.
- Eu o vreau pe ea! Ea trebuie să trăiască.
- Domnule...vă rog...
Îi dau drumu la mâna și o privesc cum își masează încheietura.
Am rănit-o involuntar.
- Îmi pare rău.
- Este în regulă, nu vă faceți speranțe, ea este deja plecată în lumea celor drepți.
- Nu! Dacă a plecat se va întoarce.
Arunc jos întreaga îmbrăcămintea de protecție și pornesc spre sala de așteptare, unde îi găsesc pe părinții ei alături de Simon.
- Ce cauți aici?
Ca o fiară se năpustește spre mine atunci când tatăl ei ma vede, dar Simon se așează rapid în fața mea.
- Nu ți-a fost de ajuns că i-ai distrus viitorul?
- Eu? Eu i l-am distrus? Voi sunteți singurii vinovați că ea se află în acel pat rece fără viață, voi sunteți singurii responsabili, să fiti blestemati, cum puteți dormi liniștiți când știți că Medi a pierdut copilul din cauza voastră, acum erați bunici aveați un nepot de 7 ani.
- Cine te crezi ? Cum îti permiți să ne vorbești așa ?
- Sunt bărbatul care o iubește ca un nebun, bărbatul care și-a pierdut copilul din cauza voastră, nu m-ați vrut lângă Medi, de ce, că nu sunt evreu nu?
- Nu te-am vrut lângă Medi pentru că nu ești decât un pedofil nenorocit.
- Vă înșelați doamnă, adevăratul pedofil este chiar în dreapta dumneavoastră, eu nu am făcut decât să salvez doi copii și ca drept răsplată am plătit.
Ochii femeii se întorc cu încetinitorul spre Simon și îl privește cu groază.
- Yan, mi-ai promis! Simon se grăbește să îmi aduca aminte.
- Ți-am promis că nu voi merge la poliție să declar, oricum fapta este deja făcută și pedeapsa ispășita.
- Simon...el minte, nu-i așa? Mama ei se îndepărta de Simon de parcă i-ar fi fost frică.
- Ați face bine să îl găsiți pe Iosef înaintea mea și să-l predați la poliție, dacă îl găsesc eu ...va fi va și amar.
- Ce treaba are fiul nostru? De ce îl amesteci?
Mă întreabă tatăl ei.
- Din cauza lui Medi este în starea asta.
- Ce????
- Ce motive ar.avea Iosef să-i facă așa ceva surorii sale?
- Vă explică Simon.
Am plecat imediat de lângă ei, simțeam că mă sufoc.
Ies din spital și mă opresc la primul magazin de unde îmi cumpăr rapid un pachet de țigări și o brichetă.
Mă lăsasem de foarte mult timp de acest viciu dar acum simțeam nevoia de nicotina.
Refuzam să accept faptul că ea deja nu mai este printre noi.
Copilul era al meu stiam asta nici nu mai aveam nevoie de test ADN.
Medicul părea foarte sigur pe el atunci când mi-a spus că ea practic nu mai există.
El nu știe că iubirea salvează, iar copilul nostru o va readuce la viață.
Nu știu cât era ceasul...probabil dimineață, trecuse ceva timp.de când stăteam în parc pe banca de sub nucul bătrân și fumasem aproape un pachet de țigări.
Trebuia să-l găsesc pe Iosef, dar înainte de asta Mary trebuia să-mi ofere câteva explicații.
Acasă când am ajuns exact așa cum mă și așteptam ea stătea în sufragerie pe canapea, mă aștepta.
După ce mă asigur că fiul nostru doarme și ușile sunt închise mă așez pe canapea alături de ea, știam că îmi ascunde ceva și trebuia să aflu.
Mă privește cu ochii măriți și zâmbitoare mă ia de mână.
- Mary vreau adevăratul!
- Bună dimineața Edward, vrei să-ți pregătesc micul dejun?
❤❤❤❤❤❤❤
OARE CE VA URMA GAGICI? O SEARĂ FRUMOASĂ, PUPICI😘😘😘😘😘
