Bună dimineata
(Capitol necorectat)
În urmă cu 7 luni....
Stau pe banca noastră de cel puțin două ore și am fumat aproape un parchet de țigări.
- Medi....nu te pot lasă să mori, nu...nu vreau sa pierdem și al doilea copil.
- Copilul asta trebuie să se nască! Jur pe viața mea!!!
O furie ma cuprinde dintr-o dată și mă ridic în picioare, aruncând unde în iarbă departe pachetul de țigări.
Trebuia să găsesc o soluție, o soluție, dar momentan îmi simțeam mintea încărcată....și nu reușeam să mă gândesc la nimic.
- Dumnezeule , luminează-mi mintea, cum să procedez cum??
- Noi te putem ajuta!
Mă întorc cu rapiditate și dau cu ochii de Rami și pe Hedda.
- Ce căutați aici?
- Yan...nu avem timp pentru explicații, hai să mergem să o scoatem pe Medi din spital, altfel ...
- Taci! Țip la ea, nu voiam să aud din nou cuvântul moarte.
- Atunci haideți, am masina aproape.
Îmi face semn Rami și pornim cât ai clipi.
Ajungem destul de repede la spital, abia așteptam să o scot de acolo,dar ....cum???
- Ridică-ți gulerul să nu ne vadă cineva, hai să căutăm medicul care se ocupa de ea, imi spune Hedda.
Ii urmez pentru ca in toată nebunia ăsta, ei aveau un plan și inima mă îndemna să am încredere în ei.
- Uite asistenta! Îl aud pe Rami vorbind și îmi îndrept privirea în direcția degetului lui.
Era asistenta care avea grijă de ea.
- Doamna am ajuns! Îi spune Hedda.
- Am crezut că nu mai veniți, urmați-mă.
Raman trăsnit, ce naiba se întâmplă aici?
- Yan hai odată, ne poate vedea cineva.
Am mers mai mult mecanic in spatele lor, adică mă așteptam să aibă un plan, mă gândeam că o vom rapi dar....
În biroul in care am intrat imediat ne astepta medicul.
- Vă rog sa luati loc, ne îndeamnă acesta cu aceași calmitate care îl caracteriza.
- Norocul dumneavoastra este că în urmă cu 30 de minute a fost adusă o prostituată exact în aceași stare, doar ca ei viață nu i-a mai dat nici o șansă.
- Și familia ei? Îl întreb cu teamă.
- Nu are! Imi raspunde acesta cu rapiditate.
- Doctore explicații si lui în mare despre ce este vorba, intervine Hedda.
- Domnule....
- Yan, doar Yan!
- Bine, Yan uite despre ce este vorba, nu de puțin timp lucrez la un tratament care ar putea readuce viața în aceste condiții, este vorba despre un experiment, mai exact.
- Riscurile care sunt?
- Riscuri? Nici unul, copilul oricum se va naste, riscul este sa nu o putem readuce printre noi pe Medi, doar că acest experiment nu este aprobat, tocmai de aceea nu il pot spune in aplicare in spital.
- Și cum o scoatem de aici ?
- Lăsați totul în grija mea, ea a fost deja bandajata, imediat ce vom prinde un moment de neatenție o vom scoate, in spatele spitalului o așteaptă deja o ambulanță, o vom duce in laboratorul meu.
Cuvântul laborator mă înspăimântă, in mintea mea circula in permanenta denumirea de "cobai".
Doctorul văzând probabil atitudinea mea se apropie de mine, își așează o mână pe umărul meu si îmi zice.
- Yan, nu ai ce pierde, copilul se va naste oricum, dar hai să-i dăm dreptul de a o avea si pe mama lui...cum zicea marele Shakespeare "a fi sau a nu fi".
În prezent.....
O țineam de mana strâns de parcă mi ar fi frică să o pierd din nou.
Ii privesc noul chip si incerc să-mi reamintesc cum arată ea cu adevărat.
- Iar te gândești la prostii?
- Pisic de ce trebuie să naști acum ?
- Pentru ca doctorul așa a considerat, bebeluşa a suportat mult prea multe în burtica, a venit timpul să o cunoaștem, nu crezi?
- Ba da...sunt nerăbdător să o cunosc, este fructul iubirii noastre.
Voia să-mi spună ceva dar aparitia medicului pe care acum il văd că pe Dumnezeu, o oprește.
- Ambulanța este pregătită, Medi tu esti pregătită?
- Acum ca si Yan este lângă mine da.
Acesta fiind spuse,o iau in brațe cu grija si.pornim spre ambulanță în care urcăm împreună cu medicul si asistenta, Rami si Hedda ne urmau cu masina.
Totul s-a întâmplat foarte repede după ce am coborât din ambulanță, Medi a fost preluată de o alta echipă de medici si dusă într-un salon unde a fost pregătită.
Cand ușă se deschide doi bracardieri ies impingand patul pe care ea se află.
O opreste în dreptul meu si ma aplec asupra ei, ii sărut buzele moi cu blândețe în timp ce ii murmur un te iubesc.
- Yan spune mi că vom reusi să rămânem împreună pe vecie, că ne vom crește fiica si că iubirea noastră va fi infinită.
- Pisic îți jur pe viața mea!
- Ești sigur că nu vrei sa intri? mă întreabă amuzată asistenta.
- Nu mulțumesc, voi păzi ușa.
Stiu ca si ea ar fi vrut sa intru si sa fiu alături de ea dar mi-a fost deajuns cele întâmplate în trecut când am ținut-o în brațe sângerând.
Deși stiu ca este pe mâini bine, am emoții si nu-mi doresc sa dureze decât o clipă...dar operația a durat mai mult de o oră.
Când mi-am auzit fiica plângând, am simțit că m-am nascut din nou, a fost un sentiment pe care nu-l pot explica, desi era pentru a doua oară când treceam prin această situație, eram de două ori tatic.
Medi
Cine a spus că sentimentul de mamă este unic si cel mai prețios, precis a fost tot...o mamă.
In casa in care locuiesc acum nu am oglinzi, încă nu m-am putut obișnui cu noul meu chip.
Nasul este mai mic, pometii ridicați, buzele mai mari iar fruntea ceva mai lată.
Singurul defect cu care am ramas este vederea, acum este ceva mai slaba si pentru că nu am voie să port ochelari datorită rinoplastiei folosesc lentile de contact, colorate, albastre mai exact.
Stiu exact ce s-a întâmplat, știu că am fost ucisă de fratele meu și îngropată de părinții mei.
Îmi vizitez destul de des mormântul si de fiecare dată, spre surprinderea mea o gasesc pe mama, in genunchi plângând.
Un lucru pe care nu mil pot explica este că nu simt niciodată nimic atunci cand mă întâlnesc cu ea față în față.
Ea nu face decât să ma salute si apoi să ma ignore.
Pe tata îl găsesc îmbătrânit, a albit iar fata i s-a incretit, ochii ii sunt tristi, sunt momente cand îmi vine să-i.plâng de milă dar imediat imi vin in minte imagini cu el stand la masă alături de ....Iosef si Simon.
L-a iertat și le-a acceptat relația, mă doare acest lucru și oricât de mult încerca să-l înteleg, nu reusesc să-mi răspund la întrebarea....De ce ?
- Brenda crezi că tati mai întârzie?
Mă întreabă Nick ridicându-si puțin capul spre mine fara a-si luat privirea de la surioară lui care îi zâmbea si încerca să contureze sunete.
- Nu cred, ce spui daca intram în librăria din fața noastră, poate au primit ceva nou, a ce spui?
- Da! Vreau, dacă găsesc întreaga serie Harry Potter, mi-o cumperi?
- Sigur.
- Brenda...Stiu că nu trebuie sa spun ce urmeaza să spun dar mă bucur enorm ca tu acum ești mămică mea si că mi-ai îndeplinit dorința de a mi oferi o surioară.
Cuvintele lui mă înduioșează si simt nevoia să-l strâng la piept.
- Dragul meu, mamica ta te veghează din cer si este mândră de tine că ești un băiat atât de bun.
- Mami niciodată nu a fost mândră de mine,mereu imi spunea ca sunt slab ca si tata.
Evit să-i mai spun ceva, ce rost mai avea mai ales că el a fost cel care a găsit-o in baie într-o balta de sânge, moartă.
După ce Yan a descoperit-o vorbind la telefon cu mama si si a dat seama că intregul lor plan a ajuns la final a luat decizia de a părăsi această lume într-un mod laș.
La 3 luni după moartea ei m-am căsătorit cu cel pe care nu trebuia să-l părăsesc niciodată.
Nick m-a acceptat foarte repede în viața lui, mai ales cand a aflat că va avea si o surioară a fost in al nouălea cer.
- Împing eu carutul până la librărie pot?
- Sigur, sunt chiar în urmă ta.
Era si mă simțeam ciudat pentru că mă plimbam pe străzile pe care am copilărit, aproape de casa mea, mă întâlneam cu oameni pe care ii cunoșteam, iar aceștia treceau pe lângă mine.
Intram în librărie și îl salut pe vânzătorul bătrân, cel pe care îl cunoșteam de când m-am nascut,un evreu adevărat care se mândră cu originile sale grecești.
- Bună ziua, putem intră cu carutul?
- Bineînțeles doamnă, poftiți, imi doresc pe zi ce trece ca majoritatea care îmi trec pragul librăriei sa fie copii, cu tehnologia asta uită sa mai si citească, spune privindu-l pe Nick.
- Nu este si cazul fiului meu,ii raspund mândră, dar mândria mea nu putea fi măsurată cu cea a lui Nick.
- Si ce anume căutați?
- Eu vreau întreaga serie Harry Potter, o aveti?
- Hohoho, bineinteles, nu mi-as permite sa nu am pe raft acele carti, vino cu mine.
Cei doi pleaca fără să stea pe gânduri, împing carutul cu mare atentie printre rafturi cu cărțile noi, si.respir acel miros inconfundabil, mă relaxa, și pe fiica mea de-a semeni pentru ca a adormit imediat.
o carte cu coperta albastră si cu.litere aurii imi.atrage atentia, ii citesc titlul, apoi încep să o răsfoiesc.
- M-ați făcut curios si.nerăbdător sa citesc cartea pe care dumneavoastră o răsfoiti cu atâta entuziasm, aud vocea care îmi.transmite fiori pe șira spinării.
Acea voce care îmi.striga moartea...Iosef.
Incerc să ma relaxez.si ma întorc spre el.zâmbind.
- Atunci ce pot să va urez decât, spor la citit, nu? Este o carte...
Ii.zic in timp ce ii întind cartea.
- Cum se numește? Face semn spre carte.
- Contele de Monte Cristo.
