Yan
O vedeam cum se stingea puțin câte puțin....iar eu eram practic neputincios.
Toate eforturile mele de a scapa din lanțurile care îmi strângea încheieturile erau în zadar.
Realizam cuprins de o stare de durere cum mă părăsea de această dată ....pentru totdeauna.
Inima începuse să-mi bată și mai tare când am văzut că își închide ochi frumoși.
Dintr-o dată groaza m-a cuprins din creștet până în călcâie, nu mai respira.
Degeaba Simon încerca să o readucă la viață, încercările lui esuau de fiecare dată.
- Pisic nu mă părăsi te rog, te iubesc, mereu te-am iubit, te rog să-ți revii, te iubesc! Mă auzi?
Încep să urlu de durere și să mă smuncesc mai tare.
- Dati-mi drumul blestemaţilor!!!
Jegosul de Iosef și slugile lui se evaporă.
- N-ai reușit să o uiți, nu-i așa?
Aud o voce în spatele meu.
Ridic capul din pământ și îmi sterg ochii de umăr, înainte sa o privesc.
- Mary ce cauți aici ?
Stătea dreapta și mă privea cu superioritate de parcă se bucura.
- Eu? Tu ce cauți aici ?
- Dă-mi drumul, dezleagă-mă te rog.
- De ce? Să alergi după ea?
Face semn scarbita spre trupul fără viața din brațele lui Simon, care plângea ca un copil.
- Simon cheamă salvarea, ce dracu mai aștepți ?
Acesta scoate rapid telefonul și formează numărul de urgență.
Îi taie franghiile care îi sugrumase încheieturile cu cuțitul murdar de sânge.
- Acum dezleagă-mă pe mine Simon, îl îndrum.
A stat o clipă și s-a gândit dacă să mă elibereze sau nu.
- Simon, dezleagă-mă acum!
O privește pe Mary de parcă i-ar cere acordul apoi vine spre mine și mă eliberează.
Îl împing cu putere și mă reped spre ea, o iau în brațe și alerg spre ieșire.
- Pisic te rog, luptă, luptă pisic, te rog nu mă părăsi, te iubesc....te iubesc....
Cad în genunchi ținând-o în brațe când îmi apăs urechea de pieptul ei, inima ei nu mai bătea.
Nu reușesc să aud sirenele salvatorilor, îi priveam chipul palid și o leganam plângând de parca ar fi fost un copil mic.
Suflam aer cald peste buzele ei reci care începeau să capete o culoare vinetie.
Mă durea atât de tare sufletul de parcă întreaga durere de pe pământ se cuibărise în pieptul meu.
Îi sărut chipul desfigurat de monstru încercând să-l refac.
- Te rog Medi...te rog...nu mă părăsi, te iubesc, te iubesc ,te iubesc, nu mă lăsa....
Când paramedicii au vrut să mi-o smulgă din brațe eram într-o stare de confuzie că refuzam să îi dau drumul.
- Vă rugam să ne lăsați să ne facem treabă, nu o puteți ajuta dacă o țineți în continuare în brațe.
Un medic mai în vârstă îmbrăcat în echipament îmi vorbește cu blândețe și îmi desclesteaza în același timp mâinile din jurul trupului ei.
Odată pusă pe asfalt încep să efectueze toate manevrele pentru resuscitare, o mie de fire îi îmbracă trupul acum golit de haine.
Simt că mă sufoc atunci când îi pune masca de oxigen iar tânărul medic îi aplica în continuare compersiile cardiace. Mă durea totul pentru că ea făcea parte din trupul, mintea și sufletul meu.
- Să o urcăm urgent în elicopter.
Aud strigând pe un politist.
Elicopter care a fost chemat imediat ce paramedicii au ajuns și au constat gravitatea iubirii mele.
Faptul că au urcat o pe tragă și urma să o ducă la spital îmi oferea speranță iar priveliștea îmi întări puțin sufletul.
Avea să scape.
- O însoțiți?
- Sigur! Răspund fără să stau pe gânduri.
- Vă rog sa o țineți de mână și să vorbiți cu ea, are nevoie de acest lucru, mă îndrumă medicul.
- Cred că mai multă nevoie de tine are fiul nostru! Sau ai uitat cumva de el?
Mary se afla în spatele meu și privea cu ură și fără geam de milă și compasiune.
- Mary... te rog lăsă-mă să mă duc, mă așez plângând în genunchi în fața ei.
- Nu vreau decât să trăiască și îți jur că voi rămâne apoi pentru totdeauna alături de tine și fiul nostru, te rog!
Degeaba o imploram și plângeam cu lacrimi amare, era imposibilă.
- Yan, mergi acasă la fiul tău, cu Medi rămân eu... îmi așează Simon o mână pe umeri.
- Nu mă atinge nemernicule!
Este vina ta ai auzit? Doar vina ta! Ești bolnav omule, bolnav!!!!
Am făcut pușcărie în locul tău, dar nu vreau să o pierd din cauza ta.
- Până la urmă însoțește cineva pacienta? Ne întreabă nerăbdător medicul.
- Dacă pleci, poți să-ți iei adio de la Nick.....te aștept în mașină!
Mary se întoarse pe călcâie și plecă spre parcare.
- Te tin la curent cu starea ei, pleacă la fiul tău.
Îl urmăresc cu tristețe pe Simon cum urcă în elicopter iar acesta părăsește pământul.
Cad în genunchi și întind mâinile în aer.
- Te iubesc pisic și tu știi asta...te iubesc....
După 30 de minute am ajuns acasă, dar nu împreună cu Mary, ci separat.
Mi-am chemat un taxi, iar ea a mers în spatele nostru de parcă ar fi fost escortă.
Am intrat rapid în casă, apoi în dormitor, mi-am dezbrăcat rapid hainele murdare de sânge și am intrat sub duș.
- Ești un laș!
Mă atacă Mary imediat ce am intrat în dormitor.
- Mary te rog! Nu este momentul!
- Mereu te deranjează adevărul, nu ești decât un pierde vara care trăiește în trecut. Niciodată nu vei fi ca Edward.
- Încetează odată! M-am săturat să mă compari la orice pas cu logodnicul tău perfect.
- Și eu m-am săturat să o iubesti pe ea!
- Ți-am spus de la început că o voi iubi mereu.
- Ea ți-a omorât un copil, eu ți-am oferit unul!
- Taci! Nu l-a omorât ea si tu stii asta!
- Indirect...alegi ea sau fiul tău.
- Nu mă pune să aleg Mary, amândoi reprezintă un întreg și acel întreg este inima mea.
- Ești mult prea romantic și visător pentru vremurile astea, pe când Edward era rațional și cu picioarele pe pământ!
- M-am săturat să mă prefac, te-am susținut Mary în tot, te-am respectat, am încercat să inducem celor din jur că avem o relație perfectă, dar înțelege.....Eu nu sunt Edward!!!!
Cuprins de o furie puternică scot din sertar fotografia cu logodnicul ei și i-o arunc pe pat.
Seara obișnuia să o mai privească înainte de somn, nu mă deranja acest lucru, era o amintire sfântă pentru ea, am acceptat și am respectat acest lucru.
Mary ia fotografia cu rapiditate și mo bagă înapoi în sertar.
- În acest moment voi pleca la spital iar tu nu mă vei împiedica ai înțeles?
- Eu nu pot...dar fiul nostru da!
Ca o vulpe sireata se îndreaptă spre ușa și o deschide, în prag îl găsesc pe Nick care avea ochii inlacrimati.
- Mami, tati de ce va certați, nu vreti să-mi faceți o surioară?
- Nick fiule, mă reped spre el.
- Zi-mi mami!
- Să-ți explice tatăl tău!
- Tati....
- Nick sunt lucruri de oameni mari, tu încă ești mult prea mic să înțelegi anumite lucruri.
- Nu este suficient de mic încât să nu înțeleagă că tatăl lui vrea să-l părăsească pentru profesoară lui de vioară.
- Mary taci în momentul ăsta!
- Ce? Tati este adevărat?
- Nu Nick, mă asculți cu atenție?
Mă așez în genunchi în fața fiului meu încercând să fiu la același nivel.
- Tu ești un băiat isteț și știu că vei înțelege exact profesoară de vioară, a avut un accident și ....
- Tati hai să mergem la spital să aflăm care este starea ei...nu vreau să o pierd, țin foarte mult la ea.
Auzind toate aceste lucruri Mary se blochează.
- Nick nu pleci nicăieri ai auzit?
Se repede spre fiul nostru și îl.l trage de mână cu brutalitate spre ea.
- Mă doare mami.
- Îi dai drumu băiatului în momentul ăsta.
Probabil speriată de tonalitatea ridicată și de lacrimile fiului nostru, aceasta îi dă drumu, îl mângâie pe cap și îi sărută fruntea .
- Iartă-mă fiule, nu mi-am dat seama, du-te în cameră ta.
- Dar mami vreau sa mă...
- În camera ta imediat!!! Începe din nou să urle.
- Fiule mergi irn camera ta, este târziu, vin înainte de a pleca la spital să te sărut de noapte bună.
Cu capul în pământ Nick iese din dormitorul nostru.
- Orice s-ar întâmpla între noi nu ai nici un drept să te comporți așa cu Nick.
- Este copilul meu!
- Și al meu și tocmai de aceea nu-ți permit.
Îmi iau jacheta da pe umeraș și mă îndrept spre ușă, dar nu ies încă mă întorc și o privesc atent.
- Ce căutai cu Simon?
Deși era convinsă că o voi întreba, aceasta alege tăcerea.
- Până mă întorc sper să te gândești la o explicație cât mai bună.
Am ajuns într-un suflet la spital, pe șosea m-am comportat ca un șofer de curse.
- Simon.....Ce face Medi?
Alerg într-un suflet atunci când îl zăresc pe hol.
Mă privește trist, apoi oftează.
- Nu știu...toată lumea, intră și iese din salon, dar nimeni nu scoate nici un cuvânt.
- Îl voi omora cu propriile mele mâini, îți jur.
- Ce să-ți spun eu acum Yan? Ce să-ți spun? Initial pentru el am vrut să mă căsătoresc cu Medi, pentru a-l avea aproape, pentru că într-un timp chiar eram convins de orientarea mea sexuală, apoi el a început să devină un obsedat, începuse să mă hartuiasca și mă amenința că îi va face rău lui Medi dacă eu renunț la el....și-a dat seama că m-am îndrăgostit de ea, mi-am dorit o familie, chiar i-am propus să infiem un copil.
- Nu ai nici o scuză!
- Știu...
Un doctor trecut de prima vârstă, vizibil obosit se apropie de noi.
- Cine este soțul pacientei?
- Eu, răspunde cu rapiditate Simon.
- Vă rog să mă însoțiți să vorbim despre starea pacientei.
Înainte să aprobe Simon, îl trag de mână și îl opresc.
- Nici să nu te gândești!
- Domnule doctor puteți vorbi și în prezența domnului.
- Domnul este în calitate de? Întreabă medicul suspicios.
- Uitați cum stă treaba domnule doctor, el este soțul pacientei în schimb eu sunt...a ...cel pe care ...îl iubește.
Medicul mă măsoară din cap până în picioare și pentru o clipă cred că va refuza.
- Poliția este deja anunțată, va trebui să dați câteva declarații. După cum văd și dumneavoastră aveti nevoie de îngriji.
- Eu sunt bine, ea cum este?
- Veniți după mine.
Intrăm într-o anticamera a salonului în care ea este, ceea ce văd dincolo de geamul protector este o imagine care te darama psihic.
Are un furtun gros care îi iese din gură, altele la nas, pe piept, pe mâini și pe picioare.
Chipul desfigurat îi ascundea cu lăcomie frumusețea, dar pentru mine era continuă să fie cea mai frumoasă.
- Trăiește...îmi lipesc palmele de geam și rostesc cuvântul cu speranță.
- Domnilor am două vești pentru dumneavoastră, doamna nu mai trăiește...este ținută în viața cu ajutorul aparatelor, inițial am conectat-o la aparate în speranță că veți fii de acord în privința transplantului de organe.
- Nuuuuu....nu Medi...nu.....sigur există o sansă să se faca bine, refuz să cred că...nu....
Refuzam să percep orice informație îmi transmitea doctorul, Medi trebuia să trăiască.
- Și a doua veste? Întreabă trist și resemnat Simon.
- După cum vam spus am făcut tot posibilul să o conectăm pentru a-i preleva organele, bineînțeles după ce primeam acceptul dumneavoastră. I-am făcut toate investigațiile necesare și am descoperit că doamna este însărcinată.
- Însărcinată? Întreb în același timp cu Simon șocați.
- În două -trei săptămâni.
