Curajul îl părăsea din ce în ce mai mult și se îndrepta trist, dezamăgit si furios spre ieșire lăsând paharul gol din treacăt pe o masă.
- Medi ce a însemnat asta? Mă întreabă Simion.
- Asta ce?
Încerc să par neştiutoare.
- Scena pe care a făcut-o mai devreme Yan.
- Nu știu despre ce vorbești, ridic din umeri și vreau să plec de lângă el dar îmi prinde brațul și mi-l strânge cu putere.
- Simon, mă doare!
- Tu de unde îl cunoști pe Yan?
- Eu...eu ...nu-l cunosc.
- De ce am avut impresia că vă cunoașteți, și ce s-a întâmplat mai devreme este un rămas bun?
- Nu-l cunosc Simon, nu știu cine este, nu vreau să stiu cine este, și nu vreau să-l mai văd în viață mea!
- El a fost cel cu care tu...
- Fabulezi Simon, și nu încerca să-mi scoți ochii cu treabă asta, ai înțeles? Tu ai fost cel care a vrut căsătoria asta, tu ai știut de la început, acum nu-mi cere socoteală. Îți voi rămâne fidelă atâta timp cât căsătoria noastră va merge.
Și de aceasta dată vorbeam serios, poate cu ajutorul lui voi reuși să-l uit.
Convins dar nu prea Simon își apropie chipul de al meu până când frunțile noastre se întâlnesc, mă privește fix încercând să-mi transmită ca sunt a lui.
- Hai să mergem, mă trage de mână spre ieșire.
- De ce? Încă nu am mâncat, invitații...
- Nu-mi pasă de ei, mergem, urcă în mașină.
M-am supus, starea lui de confuzie creată de Yan creștea cu fiecare kilometru parcurs.
Am preferat să păstrăm liniștea, atât eu cât și el, priveam cerul și îl rugăm pe Cel de Sus să aibă grijă de el și să-și găsească jumătatea.
O frână pusă brusc mă zguduie puternic, mă întorc furioasă spre Simon care era deja coborât din mașină.
Cunoșteam zona, cunoșteam casa părinților lui Simon.
- Simon vom locui cu ai tăi?
- Asa de prost mă crezi? În tot acest timp cât tu ai fost plecată am construit casa în care vom îmbătrâni.
Casa de care el îmi vorbea era chiar lângă casa părinți săi.
O vila micuță, cu bun gust și chiar atractivă.
Îl urmez și aștept să descuie pentru a putea intra.
Interiorul era decorat cu gust, culorile calde îți dădea o impresie că ești acasa, totul era chiar primitor.
Urc scările după Simon curioasă să descopăr și etajul , care avea 3 dormitoare, toate cu baie proprie.
Unul dintre ele era a nostru. Mă trezesc la realitate atunci când aud ușa închizând-se cu putere.
Urma să....rămân în picioare la marginea patului cât Simon fără tragere de inima începe să se dezbrace.
Îi urmăresc fiecare mișcare, pieptul lui lat frumos conturat se încorda la fiecare mișcare, arăta foarte bine, rămâne în boxeri și se apropie de mine.
- Nu ai de gând să te dezbraci?
- Nu ai vrea să mâncăm ceva înainte ?
Încerc să trag de timp cât pot.
- Nu, vom mânca apoi.
Mă întoarce cu spatele la el și începe să-mi deschisă fermoarul corsetului.
Rochia îmi cade la picioare, îmi ofera o mână menită să mă ajute să ies din ea.
Mă așez în pat goală și mă acopăr cu pătura de pe pat.
Îmi îndepărtez mâinile și întorc capul spre perete respectând toate cele scrise la Carte.
Dar Simon în loc să urce în pat rămâne în picioare și începe să aplaude.
- O bună actriță, felicitări!,
- Ce vrei să spui ?
- Hai lasă vreajeala.
Trage de colțul paturei rămânând goală. Îmi admira trupul și mi-l mângâia cu ochii.
- Arăți mai bine decât credeam.
- Simon...Eu...
- Tu nu mai ești virgină, asta o știu deja.
Închid ochii și aștept să continuie.
- Nu mai ești frigidă, nu mai ești frivolă, așa ca nu vom face sex ca doi evrei. Vreau pasiune, vreau mângâieri, vreau sărutări.
El cerea și avea așteptări, iar eu nu știam dacă îi pot îndeplini dorința.
Scapă rapid și de boxeri și rămâne cu mâinile în sold în fața mea.
Închid ochii, nu de rușine ci pentru ca în fața mea apare chipul lui.
- Nu Medi vreau să mă privești, deschide ochii.
Deși credeam că îmi va fi ușor atunci când a venit lângă mine și a inceput să-mi mângâie trupul și să-mi sărute gâtul l-am împins.
- Simon iartă-mă dar...
Cobor din pat în viteză și apuc pătura pentru a-mi acoperi trupul.
Nu apuc să fac doi pași pentru că
își înfăşoară mâna în părul meu mă trage cu putere pe spate și îmi smulge pătura din mână.
- Nici un dar, acum ești soția mea și irn curând vei fi și femeia mea, ai înțeles?
Nu apuc să mai spun nimic pentru că mă trânteşte în pat, cât ai clipi este deasupra mea și intră în mine cu brutalitate.
Corpul mi se arcuiește sub el din cauza dureri sfâșietoare.
Copilul, copilul meu!
Degeaba încerc să mă zbat și să-l îndepărtez pentru că el își menține ritmul brutal, dureros și animalic.
Îmi era teamă pentru copil, gândul că ceva i se poate întâmpla îmi induce o stare de agitație care a accentuat durerea provocată de el.
- Simon, te rog, oprește-te.
Printre lacrimi încerc să-l rog să înceteze dar el pare imun la tot.
Încetez să mă mai zbat, în speranta că tot acest chin va lua sfârsit.
Îmi ridic mâinile și i le așez pe obraji.
- De ce îmi faci asta?
De parcă abia atunci ar fi devenit conștient, se oprește, se ridică după mine și începe să înjure.
Simt o fierbințeală urmată de câteva crampe.
Mă ridic imediat în șezut și văd balta de sânge formată în jurul meu.
- Simon...
Cu ultimele puteri reușesc să-i atrag atentia.
Se arunca în genunchi la picioarele mele speriat de cantitatea de sânge.
- Ce...ce ai pățit Medi...
- Copilul...Copilul meu...
Reusesc să mai spun înainte să leșin.
Aparatul de monitorizare și câteva suspinele mă trezesc.
Eram tot pe un pat rece, într-un salon asemănător ca cel de câteva zile, doar ca acum nu-i mai auzeam strigătele disperate a lui Yan ci plânsul prietenei mele Hedda care stătea pe un scaun.
- Medi...te-ai trezit.
- Hedda... copilul meu.
Golul din stomac format simt ca mi se ridică la gât.
Teama și frica de adevăr mă cutremură, încep să plâng.
- Iartă-mă Medi...iartă-mă.
Hedda cade în genunchi la marginea patului și îmi cuprinde mână pe care și-o duce la obraz.
- L-am pierdut, nu-i așa??
O întreb cu frică.
Și tăcerea ei era un răspuns.
- De ce Simon, de ce ??
Încep să strig convinsă că este undeva pe hol și mă aude.
Țipătul meu inuman de durere și furie pe care l-am scos o sperie.
- Nu este vina lui Medi, eu sunt singura vinovată de drama ta, doar eu.
- Ce vrei să spui Hedda? Din cauza lui mi-am pierdut copilul, din cauza lui am pierdut ceea ce îmi rămăsese de la Yan, din cauza lui! BLESTEMATULE!!!!
- Medi...eu am fost cea care ...ia spus tatălui tău despre Yan.
Îmi trag rapid mână de pe obrazul ei.
- Ce ai făcut?
- Îmi era ciudă, eram invidioasă că el ți-a oferit atenție și că s-a îndrăgostit de tine.
- Dar tu nu-l cunosteai Hedda! Ce tot spui?
- Îl vedeam mereu când treceam spre casă cum stătea la colț cu gașca, mereu încercam să intru în vorbă cu el dar mereu mă ignora.
- Dar când ți-am spus despre el...
- M-am prefăcut că nu-l cunosc, după ce am aflat că ai fugit, am știut că ești cu el.
- De ce Hedda?
- Am fost la tatăl tău și i-am povestit, împreună am fost la politie pentru a te da dispărută și de a depune o plângere și acolo spre surprinderea noastră polițiștii îl cunoșteau, așa am aflat că a fost închis pentru....
- Nu pronunța acel cuvânt, mă rostesc cu furie.
- Iartă-mă...dacă nu îi spuneam tatălui tău , acum erați fericiți...
- Pleaca Hedda, pleaca nu vreau să te mai văd niciodată, pleacă!
Speriată de ieșirea mea și de felul în care am început să urlu iese închizând ușa în urma ei.
Ignorând durerile groaznice pe care le aveam îmi strâng genunchii la piept încercând să elimine golul pe care îl simțeam în zona abdomenului. Locul unde copilul meu trebuia să crească.
Degeaba încercam să mai plâng, ochii îmi erau secati.
Aud ușa din nou deschizând-se.
- Nu vreau să vă mai văd niciodată!
Îmi ridic bărbia din piept și încep să strig.
Devin mută atunci când îl văd pe el în fața mea.
Îmbrăcat în același costum, acum boţit și murdar, mă privea cu ură. Ochii lui roșii și umflați de plâns îmi taie respirația.
- Nu ai suportat gândul că poți în pântec copilul unui pedofil, nu-i așa?
- Yan...
- Taci din gură! Nu-mi mai pronunța numele, nu te voi ierta niciodată, copilul meu a murit din cauza ta, tu ești singură responsabilă pentru moartea lui, sper că vei putea trăi cu asta.
Sufletul meu trist se simțea prizonier în corpul meu fizic, singurul lucru de care eram conștientă în ciudă torturii prin care treceam.
- Te urăsc! Am iubit o femeie perfectă doar în mintea mea, nu mi-am pierdut doar timpul cu tine ci și copilul.
Face câțiva pasi spre mine crâşnind din dinți.
- Tu crezi că pe mine nu mă doare? Era și copilul meu!
- Să cred? Ha! Nu mai cred nimic!
- Yan...
- Îți meriţi soarta!
Iese fără să mai spună ceva și tranteste ușa în urma lui, rămânând mai goală, mai pustie și mai pierdută.
Un medic urmat de Simon intră în salon.
Părerile de rău și regretul lui nu însemnau nimic pentru mine, era un criminal!
- Ați venit să-mi spuneti că mi-am pierdut copilul din cauza lui? O stiam deja!
- Regret pierderea dumneavoastra doamnă. Vreau să vă păstrați calmul pentru ceea ce urmeaza să discutăm.
- Nu-mi pasă ce vreti să-mi spuneți!
- În urma contactului sexual brutal dumneavoastra ați pierdut sarcina, hemoragia puternică și rănile produse nu ne-au oferit multe opțiuni pentru a vă salva viata.
- Ce vreti să spuneți?
- Am fost nevoiți să vă scoatem uterul.
- Ce? Asta înseamnă că?
- Nu veți mai putea avea copii niciodată.
