- Domnișoară tu nu scapi așa ușor.
De parcă mi-ar fi anticipat ce urma să fac coboară din pat și se așează în fața ușii.
- Ce e Hedda? Nu este nimic, doar că nu-mi doresc să mă căsătoresc cu unul care este mult prea mândru de el, de ce aș face asta?
- Ție mereu ți-au plăcut bărbații care se îngrijesc.
- Nu mă refer la fizic ci la temperament.
- Cu tine s-a întâmplat ceva, acum îl vorbești de rău pe Simon dar până acum erai dispusă să faci orice să-i intri la suflet.
- Asta era acum ceva timp...
- Asta era la ultima slujbă desteapto.
- Hedda.
- Nici o Hedda, cine este cel care ți-a schimbat gândurile.
- Nu stiu cine este bine?
Sătulă de atâtea întrebări mă ridic și eu de pe pat și mă apropi de fereastră, barem dacă avem să-i povestesc ultimele evenimente nu o priveam.
- Ai început bine, bravo continuă.
- Mulțumesc de încurajare desteapto, după cum ți-am spus nu știu cine este deși ar fi trebuit să știu după părerea lui, l-am văzut în market apoi a vrut să mă urc în masina lui să mă conducă, mi-a spus că nici sex nu ar putea face cu mine pentru că i-ar lua destul de mult să mă dezbrace și că îl cheamă Yan, mulțumită?
Când m-am întors spre ea avea ochii măriți și părea incapabilă să vorbească.
Profitând de acest lucru o dau la o parte din ușa și înainte să plec ma întorc spre ea.
- Sper să rămână între noi acest lucru, mulțumesc.
Cum mama Heddai era în bucatarie mi-am încălțat opincuţele și am ieșit imediat din casă.
Este ceva de neînțeles de ce sunt atât de slabă? De ce mintea îmi este atât de încurcată de o persoană pe care nu am văzut-o decât două minute și cu care nu am schimbat decât câteva replici.
Și cum spuneam , cum mintea nu-mi era destul de încurcată cine credeți că apare în fata mea? Exact ...el.
Încerc să-l ignor și apoi să-l ocolesc dar nu-mi iese pentru că din nou îmi prinde brațul și mă întoarce spre el.
- Ce vrei ? Lăsă-mă în pace sau țip.
- Și cine crezi că va sări pentru tine?
Privesc în jurul meu si de această dată avea dreptate nu era chiar nimeni.
- Lasă-mă, tu nu înțelegi?
- Îți dau drumul după de îmi spui cine ești?
- Cine sunt? Ei bine domnule tupeist află că suntem chit, nici eu nu știu ce mare om important ești și nici tu.
- Păpușă nu mai fă de astea.
- Nu-mi mai spune păpușă.
- Noi nu suntem chit.
- Ba da.
- Ba nu, tu știi cum mă numesc, dar eu nu, l-ai auzit pe prietenul meu când m-a strigăt.
- Nu știu și nici nu-mi pasă, dă-mi drumul, eu nu sunt ca cele cu care ești învățat.
- Îmi dau seama, uite cum facem păpușă...
- Nu facem în nici un fel, dă-mi drumul sunt așteptată acasă .
- Sunt constient și de acest lucru, te aștept în parc diseară pe banca de sub nucul bătrân.
- Ce? Tu glumești?
- Deloc, vino nu știi ce pierzi..
Îmi face cu ochiul și zâmbește într-o parte, îmi eliberează brațul și se apropie încet, îmi îndreaptă părul cu mâna și îmi sărută obrazul.
Aș fi putut să mă feresc, dar nu am făcut-o și pentru acest lucru îmi vine să intru în pământ de rușine atunci când mă privește de parcă ar fi cucerit Troia.
- Diseară, da?
- Doar în visele tale păpuşel.
Îi întorc spatele și plec bombănind în gând.
Intru în casă rapid conștientă că am întârziat, mă întorc din drum și ating mezeuza, niciodată nu am uitat dar astăzi parcă nu sunt eu.
- Bună seară.
- Medi în sfârși ai venit , de ce ai întârziat atât de mult ?
Mama mai emoționată ca niciodată vine înaintea mea și îmi zâmbește.
- Ne-am adâncit în povestea domnului Quick și am pierdut noțiunea timpului.
- După cum bine vezi avem musafiri, Simon și bunicul lui.
- Bine ați venit.
Mi-am stăpânit impulsul de a face o plecăciune în fața bunicului lui Simon, acesta întinse o mâna să o strângă pe a mea, niciodată nu mi-a plăcut acest om.
Fața lui mică și rotundă, cu o mulțime de riduri, ochii erau îngrozitori, de un negru tăciune, expresia lor era severă , chiar batjocoritoare.
Lângă el stătea Simon, mândru, îmbrăcat la patru ace cu cârlionţii proaspăt făcuți , care se rezumă doar la un zâmbet.
- Stai jos, îmi porunci tata.
M-am așezat lângă mama , tăcerea era sufocantă, din când în când se mai auzea câte o pufnitură a lui Rami, plictisit nevoie mare. Cel mai norocos a fost Iosef pedepsit pentru nu știu ce boacana se afla închis în cameră lui.
- Probabil te întrebi dragă Medi, motivul vizitei noastre nu-i așa? Mă întreabă bunicul lui Simon.
- De ce m-aș întreba? Sunteți bine veniți aici oricând, știți acest lucru.
Ochii bătrânului sclipiră, îmi cerceta cu atenție chipul apoi continuă.
- Da, știm doar că de această dată am venit cu alt scop.
Îi privesc pe amândoi întrebător ca și cum nu știu exact despre ce este vorba.
- Nepotul meu Simon își dorește să îți fie soț, prieten, confident și partener.
Îmi las privirea în pământ în încercând să-mi gasesc cuvintele potrivite dar mama este mult mai rapidă ca mine.
- Medi mereu a fost atrasă de Simon și după cum bine știm mereu a încercat să-l ajute.
- Mamă....
- Ei hai scumpa mea nu este nevoie să te rusinezi în fața viitorului tău soț, continuă tot mama.
- Viitor soț? Dar nici nu am acceptat.
Revoltată mă ridic în picioare și o privesc urât.
- Cred că cel mai bine ar fi să-i lăsăm un pic singuri.
Singuri fără mama, tata și bunicul lui, pentru că Rami este cel delegat să rămână în sufragerie și să ne supravegheze.
Astept să plece și să închidă ușa în urma lor.
Mă întorc spre Simon care aștepta să îmi încep discursul.
- Ce-ți veni Simon? De ce vrei să te însori? De ce cu mine ?
- Ei haide Medi, nu o mai fă pe inabordabila asta îți doreai, nu?
- Eu?
- Toată lumea știe că mă privești în timpul rugaciunii și întorci capul pe stradă după mine, iar dacă ne putem căsători, de ce nu? Căsătoria cu tine îmi poate aduce multe beneficii.
- Despre ce vorbești?
- Poate cu timpul următorul rabin pot fi eu.
- Tu? Nu mă fă să râd...
- Nu râde, sunt reabilitat.
- Droguri, tutun, alcool, prostituție, tâlhărie, mai continui?
- De ce nu? Nu îmi este rușine cu trecutul meu, am experimentat Medi, și nu-mi pare rău, cu ajutorul lor mi-am dat seama că locul meu este aici nu în partea cealaltă a baricadei.
- Simon..
- Medi nu-mi ești indiferentă, niciodată nu mi-ai fost, doar că am vrut să mă asigur că tu ești cea cu care vreau să-mi petrec restul vieții, să am copii, ești o femeie deșteaptă, cultă, bogată sufletește, ai tot ce mie îmi lipsește.
Simon se ridică și mă prinde de mâini, un gest permis atâta timp cât fratele meu era prezent.
- Te rog spune ceva...
- Simon....
- Uite cum facem, lăsăm un pic deoparte căsătoria, hai să ne cunoaștem mai mult, sau să mă cunoști, sunt dispus să fac tot ce îți dorești.
- Nu știu ce să spun....
- Nu-mi spune nimic, doar dă-mi voie să te cuceresc.
Îmi dă drumul la mâini, își ia pălăria de pe canapea semn că vizita se sfârșește.
- De ce pleci? Am înțeles că veți rămâne la cină.
- Vom lăsa cină pe altă dată, o seară frumoasă.
Îl salută pe Rami apoi iese, aș vrea să mă bucur, dar nu pot.
- Rami nu vreau nici un comentariu, te rog.
- Nici nu aveam de gând surioară, faci ce vrei, dar totuși cred că este o partidă destul de bună.
- Crezi...și eu credeam asta ieri, mă trezesc vorbind.
- De ce a plecat Simon așa deodată? Ce s-a întâmplat?
Părinții mei intră în sufragerie deloc încântați.
Aș fi vrut să le strig în gura mare că nu-mi doresc să mă căsătoresc însă nu pot, i-aș dezamăgi.
- Draga mea, tu știi foarte bine că trebuia să fii de foarte mult timp căsătorită.
- Da tată știu, dar a rămas să ne cunoaștem puțin...
- Să vă cunoașteți, de parcă nu știi cine este, de parcă nu-i cunoști familia.
Mama nervoasă începe să gesticuleze și să se plimbe dintr-o parte în alta a sufrageriei.
- Este doar vina ta! Îl acuză pe tata, din cauza ta este atât de libertină, ce exemplu dă ea? Este fiică de rabin, eu ți-am spus de la început că aici se va ajunge dar tu nu, și nu, să dăm fata să învețe carte.
Avea dreptate, am știut în tot acest timp că tata a încercat să-și trăiască viața prin mine.
El era mai altfel, un bun evreu, un bun predicator, un om pe care îl poti lua ca exemplu oricând, dar visul lui ascuns era....libertatea.
- Îmi pare rău mamă.
- Cum a rămas cu Simon? Încearcă să se calmeze.
- Ne vom cunoaște, vom vorbi,...
- De parcă eu am făcut asta cu taicatu, ne-am văzut, ne-am plăcut și asta a fost, știu că ai dubii în privinta lui dar a dovedit că s-a schimbat și unde mai pui că provine dintr-o familie foarte bună.
- Îți promit că îmi voi da silința...
- Sper...hai să mâncăm.
- Mă scuzați pe mine ...nu îmi este foame...
- Bine, du-te în cameră ta.
Tata mă privește cu compătimire și îmi zâmbește încurajator, vrea să-mi transmită că totul va fi bine ...dar știu că nu va fi, cel puțin nu pentru mine .
- Noapte bună.
După nerăbdarea de care dă dovadă mama îmi dau seama că trebuie să plec, de ce? Pentru a-l interoga pe Rami ce am discutat cu Simon și dacă m-a atins.
Mă foiesc în pat de mai bine de două ore iar somnul nici că nu vrea să mă îmbrățișeze.
Cine poate fi de vină.... Simon, sau poate...Yan?
Ce miștocar, îmi dă întâlnire ha! cine crede că sunt ?
Cobor din pat și îmi trag halatul pe mine, ies încet din casă pe ușa din spate intrând în mica noastră grădina.
Este colțul meu de relaxare, colțul meu de rai, mă așez pe băncuţa de lemn și privesc luna, care pare că zâmbește în această seară.
Liniște, liniște și din nou liniște...micuțul nostru lampadar luminează întreaga grădină, dacă viață mea ar fi altfel...dacă aș fi stăpână pe viitorul meu?
Încercând să găsesc un răspuns, un zgomot urmat de o înjurătură se aude în spatele meu.
Sar imediat în picioare speriată încercând să-mi dau seama ce se întâmplă când în fața mea apare nimeni altul decât ...
- Ce faci aici?
Mă holbez la el și nu-mi vine să cred.
- Bună păpușă.
- Ce faci aici?
Mult mai preocupat să-și scuture hainele de praf decât să-mi răspundă, îl întreb și a treia oară.
- Ce faci aici ?
- Am auzit din prima păpușă, ce să fac bine, tu?
Încep să mă panichez mai tare când cobor cu picioarele pe pământ și realizez că un bărbat străin se afla în grădina mea, noaptea iar eu sunt în halat.
- Pleacă imediat!
- De ce? Parcă aveam o întâlnire în seara asta.
- Aveai tu, pentru că eu oricum nu aș fi venit!
- Mi-am imaginat asta păpușă, tocmai de aceea sunt aici.
- Sunt pierdută dacă te văd ai mei aici, Doamne!
- Dar nu-ți fac nimic chiar dacă de această dată ești mult mai puțin îmbrăcată.
Rușinea pune stăpânire pe mine atunci când începe să mă măsoare din cap până în picioare, iar inima începe să-mi bată într-un ritm haotic.
- Nu știu care este problema
- Uite păpuşel problema ești tu, nu știu ce cauți și pe cine cauți sau ce vrei, dar te afli pe teritoriul greșit.
- Nu cred, te caut pe tine.
- De unde ai știut unde stau?
- Te-am urmărit.
- De ce?
- Pentru că știam că nu vei veni la întâlnire.
- De ce aș fi venit ?
- Chiar așa? De ce?
De parcă ar fi fost familiarizat cu locul, se așează comod pe banca și îmi zâmbește.
- CE CREZI CĂ FACI?
- Bună păpușă eu sunt Yan.
Întinde mâna spre mine și așteaptă să fac și eu același lucru.
