Bună dimineata🤗🤗🤗🤗
Dacă pe chipul meu se citea cu ușurință panica, a lui exprima dezamăgire, furie și nervozitate.
Ochii lui cândva strălucitori și voioși acum erau întunecaţi și triști.
Mă împinge cu ușurință de parcă ar fi fost scârbit de mine și mă privește cu superioritate.
- Ce comic, ce fel este viața asta, vezi?
Își scoase din buzunar un pachet de țigări apoi bricheta pe care începe să o învârtă între degete.
- Eu eram cel care își strângea catrafusele și pleca când mă plictisea ....și....pentru prima dată am încredere și îmi deschid inima ....și...las-o așa.
- Yan tu vrei să spui că noi doi chiar am....
De parcă creierul meu se blocase, pe cele întâmplate noaptea trecută voiam cu disperare să aflu adevărul dar el...se juca.
- Las-o baltă pisicuţă, oricum nu mai are nici un rost, nici nu-ți păsa de mine.
- Nu are? Ba are ...dacă se află că nu mai sunt....
Mă așez pe banca înainte să-mi cedeze picioarele, mă abțin să nu plâng.
- Regreți nu- i așa?
Mă întreabă aprinzând-și țigară într-un final.
- Eu de ce nu-mi amintesc?
Îl întreb șoptit.
- Pentru că am făcut dragoste cu mintea ta.
Se juca cu mine, profita la maxim de situație, nemernicul.
- Te joci cu mine?
Mă ridic de pe bancă și încep să-l lovesc cu pumnii în piept.
- Pisicuţă.... pisicuţă....
- Zi-mi ce naiba s-a întâmplat aseara ? Am făcut-o s-au nu?
Și am cedat...mi-am lăsat ochii liberi iar ei au început să lacrimeze.
Dar el nu părea deloc intimidat de lacrimile mele.
- Există un singur mod de a afla...
- Yan...
- Îți va confirma Simon în noaptea nunții dacă mai ești sau nu virgină.
- Nu...ce naiba am făcut. ..de ce te-am întâlnit...mi-ai ruinat viață!
- O să vina vremea când o să mă rogi pisicuţo să îți acord atenție, o să mă rogi să te ating...și știi ce voi face atunci ?
- Asta să o crezi tu!
- Te voi ignora!
Acestea fiind spuse se întoarce cu spatele vrând să plece.
- Yan...
- Aștept invitație la nuntă!
Se opreste și întoarce ușor capul zâmbind cu țigară între buze.
- Nici să nu îndrăznești să vii!
Urlu fără să-mi pese locul unde mă aflam.
- Pentru nimic în lume nu vreau să pierd momentul în care îți este " jucat cearceaful".
Ca și cum aș fi văzut negru în fața ochilor alerg spre el și încep să îl împing și să îl pălmuiesc.
- Ești un idiot, ești un nemernic, ești un...
Chipul lui chinuit mă cercetează minutios, îmi ia mâinile între-ale lui și le duce la gură sărutându-le pe rând.
- Știu pisicuţă am crescut așa...doar așa am putut supraviețui.
Vocea i se frânge și își pleacă privirea.
- Nu toată lumea a avut o familie perfectă ca a ta.
- Îmi pare rău...
Brusc sunt cuprinsă de remușcări.
- Ce să fac cu părerea ta?
- Nu te mai recunosc azi-noapte ai fost altul...
- Aseară am fost un idiot care a crezut în dragoste la prima vedere.
- Dar abia dacă ne-am văzut de câteva ori este imposibil să....
- Ce reprezintă pentru tine fericirea pentru tine ?
- Fericirea ? De.... de ce mă întrebi?
- Ei bine pentru mine este o necesitate....
Cuvintele nu mai au loc atunci când argumentele sunt prezența și atenția, oracular ca avea un suflet pustiu.
Mă îmbrățișează puternic ducându-mi mâinile la spate și ținându-mă de încheieturi de parcă aș fi fost o prizonieră.
- Medi...
Strigătul de disperare a Heddei mă trezește la realitate.
Mă smulge din brațele lui și mă împinge pe bancă, îmi trântește în brațe o carte și iar privirea ei mă îngheață.
- Cine vine? O întreb șoptind.
- Iosef! Îmi răspunde scurt prefăcându-se concentrată la cartea pe care abia o deschise și ea.
- Tu ce mai faci aici? Pleacă dacă nu vrei să creezi probleme mai mari!
Cu o ură nemărginită Hedda încearcă să-l alunge pe Yan care nu se clinteşte nici un milimetru.
Înainte ca fratele meu sa pășească pe aleea pe care ne aflam noi, Yan se ascunde după nuc încercând să se facă nevăzut.
- Ce fac fetele mele preferate?
Zâmbitor si binedispus Iosef se oprește în fața noastră ținând la subraţ cartea se rugăciuni.
Avea carte era moștenire de familie, veche de cel puțin 100 de ani, ea reprezenta tezaurul familiei.
- Lectură, tu ce faci? Simon.Nu este cu tine? Il întreb fiind conștientă că îmi sufla în ceafă si este atent la fiecare mișcare.
- Simon a rămas undeva, dar tu ce fel citesti surioară? Experimentezi ceva nou?
- Ce vrei să spui?
- Cartea o ții invers!
- Aaaa...Da experimentam! Ii zâmbesc strâmb.
Un grup de huligani gălăgioși se apropie de noi, cu dozele de bere într-o mână si țigară in cealaltă se opresc si incep sa rada de aspectul fratelui meu.
Desi încercam să îi ignorăm aceștia nu se dai bătuți si continuă cu batjocora până când unul dintre ei ii smulge cartea fratelui meu si începe să aleargă.
- Cartea nu....te rog nu....
Înainte ca fratele meu sa înceapă să alerge dupa el, Yan este cel care trece pe lângă noi ca un fulger.
Când reușește să ajungă în dreptul hoţului îl trânteşte la pământ și începe să-l lovească neobosit cu pumnii și picioarele.
Rămân şocată de cruzimea de care dă dovadă, este imposibil ca el să fie bărbatul, sensibil și tandru de azi-noapte.
Când într-un final încetează ridică cartea aruncată în iarbă, își sterge de blugi pumnii murdari de sânge și pleacă fără să privească în urmă.
- Asta este a ta!
Îi întinde cartea fratelui meu care era foarte încântat de cele petrecute mai devreme.
- Nici nu știi cât de recunoscător îți sunt...eram un om mort dacă...păţea ceva.
Face referire la carte.
- Nu-ți fă probleme.
- Tu ești prietenul lui Simon, nu? Te-am văzut astăzi în fața sinagogii.
- Chiar eu sunt, Yan!
Întinde mâna spre fratele meu.
- Iosef, fratele lui Medi și prietenul Heddei.
Face semn apoi spre mine.
Pentru prima data Yan se întoarce spre mine cu un zâmbet pe buze de parcă atunci ar fi prima dată când mă vede.
- Bună fetelor, ce faceți? Medi este o plăcere să te reîntâlnesc.
- Prefacutule, îl complementează în șoaptă Hedda.
- Bună...mă prefac și eu la rândul meu.
- Yan pentru a-ți multumi dă-mi voie să te invit în seara asta la cină.
- Ce? Nu!
Mă trezesc zbierând la fratele meu.
- Medi, când tata va afla că acest erou ne-a salvat cartea, îl va primi cu brațele deschise iar prietenii lui Simon sunt și ai mei.
Cu o mână pe umărul lui Yan așteaptă nerăbdător răspunsul.
Yan mă privește cu sprâncene ridicate iar eu îi fac semn din cap să nu accepte.
Mă ridic în picioare grăbind plecarea.
- Iosef rămâne pe altă dată, în seara asta trebuie neapărat să rezolv ceva.
- Chiar atât de urgent este încât să nu suporte amânare? Sunt sigur că ți-ar fi plăcut să o asculți pe Medi cântând la vioară.
Insistă Iosef.
- Foarte urgent, am o pisicuţă care necesită atenție, este cam bolnăvicioasă și...
Fără să știe că Iosef este un mare iubitor de animale, Yan îi atinge punctul sensibil.
Trupul meu înțepeneste ca o căprioară în fața unor faruri, voia să continuie măcelul.
- În cazul acesta când vrei ești binevenit oricând.
- Sunt sigur de asta, îi răspunde cu privirea ațintită asupra mea, pe curând!
Ne face din mână și pleacă.
Aveam multe explicații de dat Heddai dar prezența fratelui meu împiedică acest lucru.
Când am ajuns acasă, Iosef a început să le povestească cu lux de amănunte despre cele întâmplate, din când în când cerându-mi să-l aprob.
Avea să vină și în noaptea asta, aveam să-l văd, dar încă nu eram.pregătită să dau din nou ochii cu el, așa că prelungesc cât pot de mult " programul artistic" spre deliciul tatălui meu care cerea bis după fiecare melodie.
Când într-un final am fost nevoită să mă retrag în camera mea, mi-am strâns vioara la piept și am intrat.
În camera mea era întuneric, un întuneric înfricoșător, auzeam o respirație grea, înainte să apuc să țip, ușa este închisă in urma mea și două brațe mă cuprind de la spate.
Mă întoarce rapid și îmi astupă gura cu a lui înăbușind astfel strigătul meu de ajutor.
Nemulțumit de vioară care ne despărțea trupurile noastre, întrerupe sărutul și se îndepărtează de mine.
Furioasă pe slăbiciunea mea îmi strâng la piept tot mai tare vioară până când aceasta începe să trosneasca.
- Ai cântat minunat!
- Cum ai intrat?
- Ca și dată trecută, nici ăsta nu-ți amintești?
Mă ia peste picior înainte să se așeze în patul meu întins inspirând adânc.
- Multumesc pentru că ai recuperat cartea.
Încerc să găsesc un subiect de conversatie având în vedere că el era tăcut, mult prea tăcut.
Oftează zgomotos si se ridică din pat venind în fața mea.
- Nu trebuia să vin...
Șoptește ca și cum s-ar fi certat.
Șovăie un moment de parcă ar căuta un motiv pentru care ar mai rămâne, însă eu nu vreau decât să plece.
- Yan...te rog să-mi răspunzi sincer ...noi doi chiar am...?
Fiind în fața mea îmi simt corpul înfierbântat, deși în mine clocotește orgoliu și îmi doresc ca el să fie cel care mă îmbrățișează, acesta nu preia controlul, deși este evident ce îmi doresc.
Se rezumă doar să-mi privească buzele și să respire aerul pe care eu îl respir.
Luna îndepărtează rapid întunericul din jurul nostru și ne înconjoară cu lumina ei.
Și într-un final cedez îl îmbrățișez, după ce îmi las vioara pe scaunul de lângă mine.
La început nu reacționează, e rigid, însă nu durează mult pentru că brațele lui mă înlănțuie cu putere, lăsându-mă fără aer.
Îmi sprijin capul de pieptul lui bucurându-mă de moment.
- Voi pleca ....îmi spune oftând.
- Unde?
Îl întreb speriată că nu îl voi mai vedea.
- Departe de aici...departe de tine....
- Deci...asta este ultima dată când te voi vedea?
- Te-am încurcat cam mult zilele astea, te las să revii la viata ta.
- Au fost cele mai frumoase zile din viața mea, șoptesc în speranța că nu voi fi.auzită.
Fac doi pași înapoi și îl privesc lacomă, pentru prima dată simt o stare de bine și poate de mândrie.
- Știi Yan...am fost o fraieră pentru că în loc să mă simt mândră că un tip ca tine și-a îndreptat atenția asupra mea, eu fiind o ștearsă...nu regret de faptul că am fost împreună.
- Ai o impresie destul de proastă despre tine.
- Meriţi o femeie puternică ca tine, o femeie gata să lupte pentru tine inclusiv cu diavolul fără să-i pese că ajunge în iad.
- Pisic...
- Sărută-mă înainte de a pleca...te rog.
Îi cer cu disperare.
Îl văd cum se abține, îl vad cum bate în retragere însă nu-i dau ocazia să mă refuze pentru că mă reped spre el.
Îmi prinde obrajii în mâini, atingând-și nasul de al meu.
Brațele sale vânjoase îmi mângâia trupul fără rețineri, îmi alung orice gând și îmi duc mâinile în jurul gâtului său.
Buzele sale îmi ating bărbia făcându-mă să tremur.
Mă stăpânesc să nu plâng, dar o lacrimă îmi scapă.
- Nu plânge pisic...nu merit...
Buzele lui ajung într-un final lipite de a le mele, începe un sărut simplu și blând, dar simt din nou o căldură care îmi invadează trupul și vreau mai mult, dar el mă oprește, se îndepărtează de mine nu înainte de a-și trece mâna prin părul meu și de a-l sărută.
Își ia rămas bun în tăcere apoi se îndreaptă spre geam, se oprește pentru a mă privi pentru ultima dată încearcă să-și găsească ultimele cuvinte.
- Pisic...îți doresc o viață liniștită și fericită alături de viitorul tău soț...
- Yan...
- Nu s-a întâmplat nimic între noi ieri noapte, după ce ai adormit ți-am vorbit, iar tu ca și cum mă auzeai îmi zâmbeai prin somn, mi-am permis să-ți mângâi trupul pentru a mă convinge că ești adevărată, când dormi arăți de parcă ai fi o ființă cerească.
Ușurare sau regret? Nici eu nu stiu ce simt, si da! Știu că sunt de condamnat din cauza nehotărârii mele.
Fara sa stau mult pe gânduri si să-mi pese de ceva va urma alerg spre el desi nu ne despărțea decât doi metri și mă agăț de el.
- Yan ia-mă cu tine! Hai să fugim!
