20

2.1K 130 35
                                    

🙈🙈🙈🙈 Stiu, stiu, stiu ca sunteți supărate pe mine, dar dupa cum am tot spus mereu și mă repet, timpul este cel mai mare dusman al meu.
Lucrez foarte mult, copiii mă solicită foarte mult, noroc cu soțul meu ( care este o gospodină desăvârșită😜😅😅😜)de mai am si eu o.clipă libera de o unghie, de un pensat, epilat, etc.
Asa dar si prin urmare, daca nu ați sters din biblioteca povestea, urmeaza un capitol destul de interesant.
Sper sa fie pe placul vostru, va pup si va îmbrățișez cu drag chiar dacă sunteți plecate in concediu si eu încă muncesc 😂😂😂😂😂.

+++++++++++++

- Este cumva povestea aceea despre un tip care a fost trădat de prietenul lui si s-a reîntors după o perioadă cu o altă înfățișare și s-a răzbunat? Ma întreabă Iosef privindu-mă cu atenție.
- Chiar acea poveste, îi răspund zâmbindu-i politicos la rândul meu.
- Nu, nu-mi plac poveștile astea care ...cum să vă explic care nu bat cu realitatea.
- Sunteți un tip realist să înteleg, aleg să ma întind la vorbă cu el.
- Da, se vede nu-i așa?
Mă întreabă mândru de noua etichetă.
Privit cu atenție nu mai arată nici el ca Iosef, a renunțat la perciunii lungi, la hainele negre, la atitudinea umilă cu care ne-a păcălit pe toti. Acum arată că un bărbat matur ceva mai masiv si cu privirea dură.
Cauta sa ma intimideze dar ce nu știa el era ca pe mine nu ma mai putea surprinde cu absolut nimic, nu-mi mai putea face nici un rau, a doua oară nu avea cum sa ma mai omoare, pentru ca Medi era moartă.
Undeva de dupa rafturi apare si Nick cu brațele pline carti si cu un zâmbet pana la urechi.
- Mami nu-i așa că le cumpărăm?
Erau destul de rare ocaziile când mă striga așa, iar de această dată îi mulțumeam în gând pentru acest lucru.
- Bineînțeles.
- Și pot seara să-i citesc si surioarei mele?
- Aham.
- Mulțumesc mami, te iubesc atât de mult, esti cea mai bună mamă din lume.
Cu cărțile în brațe Nick se cuibăreste la pieptul meu, îi sărut fruntea, apoi îi așez părul.
- Mă scuzați, că nu vam salutat domnule, se intoarce catre Iosef care ne privea cu atenție.
- Nu i bai, ce vei citi?
Iosef se preface interesat de cărțile lui Nick și ia una dintre ele pe care o răsfoiește în grabă.
- Hmmm, Harry Potter, bună alegere tinere.
- Mulțumesc domnule.
- Sunt Iosef, își întinde mâna spre Nick.
Nick se uită la mine cerându-mi acordul din priviri.
Ii aprob scurt.
- Nick, încântat de cunostintă domnule Iosef.
- Doar Iosef, și sunteți noi veniti in oraș?
Își îndreaptă acesta din nou atenția spre mine.
- Da, fostul serviciu al sotului meu ne obliga să ne mutăm destul de des, dar...acum sunt convinsă că vom.ramane aici definitiv.
Am spus toate aceste lucruri fără pic de teamă de fața cu Nick, una dintre calitățile lui dobândite în urmă cresterii de catre Mary este aceea de a nu interveni niciodată în discuțiile celor mari.
Micuța mea începea să se trezească ușor ușor, scăpase suzeta atunci când cascase.
Îmi îndrept întreaga atenție spre ea și o iau in brațe.
- Dar ce dragalasenie, se minunează Iosef.
- Nu i asa că am cea mai frumoasă soră din lume?
Îl întreabă Nick.
- Asa este.
- Nick nu spune asta, poate domnul Iosef se simte prost, poate si el are o soră pe care o considera cea mai frumoasă din lume.
- Da mami, ai dreptate, vă rog să mă scuzați, aveti soră?
Iosef privește gânditor undeva în podea de parcă si-ar imagina chipul surorii sale.
- Da, am avut si eu o soră...spune acesta cu un regret pe care nu-l pot crede.
- De ce spuneți că ați avut? Întreabă curios Nick.
- A murit. Spune acesta scurt și hotărât.
- Imi pare rău, mami nu vreau ca surioară mea sa moară.
Mă roagă nick cu lacrimi în ochi.
- Stttt, ea nu va muri puiule îți promit...
Deși aș fi vrut să dezbat mai mult subiectul starea lui Nick m-a împiedicat.
- Și cum se numește cea mai frumoasă soră din lume? Il intreaba Iosef încercând să îi distrage atentia de la fostul subiect.
- Medi, răspunde nick bucuros.
Ochii lui Iosef se măresc, apoi ne privește pe rând, se ingalbeneste rapid la față.
- Domnule Iosef s-a întâmplat ceva ? Ma prefac preocupată.
- Nu...Nu...frumos nume, imi pare rau dar trebuie să ...plec...
- Sigur vă simțiți bine?
- Da...Bine ați venit în oraș si sper ca aici vă veți simți că acasă.
- Cu siguranță, mi-a facut plăcere să va cunosc, poate in una dintre aceste zile îmi puteți prezenta orașul, strig după el si cred ca i am atras atenția pentru că se oprește din drum si se intoarce spre mine.
- Asta dacă soția dumneavoastra nu are nimic împotrivă, completez.
- Jumătatea mea nu are nimic împotrivă, soțul dumneavoastra să nu aibă ceva împotrivă.
Jumătatea lui era Simon, îl privesc cu atenție in ochi si ii zâmbesc.
- Soțul meu este un bărbat.....foarte....ocupat.
Mă scanează din cap până în picioare și zâmbește pervers, un zâmbet care îmi provoacă greață.
- Plăcerea va fi de partea mea.
Când acesta iese, închid ochii și respir pentru prima oară dupa 30de minute cât a durat convorbirea noastră.
Iesim si noi dupa ce plătim cărțile si cand văd că Yan a parcat mașină în fața librăriei.
- Ești bine?Ma întreabă preocupat când vedere rapiditatea mea de a-l sărută, de a strânge carutul si de a urca în mașină.
- Am cunoscut un domn tati.
- Cine??? Întreabă Yan suspicios.
- Il chiamă Iosef si va deveni noul nostru prieten, o va ajuta pe mami să cunoască orașul, el a.....
Vocea lui Nick se pierde undeva, aveam in fata mea un Yan speriat, un Yan protector, un Yan care mă ruga sa aman.
- De ce vrei să te grabesti Pisic?
- Pentru ca în viață se face târziu destul de repede. Răzbunarea mea a început deja.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 21, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

IERI, AZI ȘI POATE MÂINEUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum