Și am închis ochii...
Voiam să visez cu ochii închiși, voiam să privesc cu sufletul și să mă conving dacă imposibilul poate deveni posibil.
M-a luat în brațe și m-a condus spre pat, m-a așezat ușor și mi-a sărutat fruntea și mângâiat părul de care este atât de fascinat.
S-a așezat și el lângă mine și m-a luat în brațe.
Mă simt ocrotită, mă simt altfel iar pentru mine este un lux.
Simțeam cum mă topesc în brațele lui, el era delicat și în același timp plin de pasiune.
Când mâinile lui mi-a golit trupul de haine, buzele lui urmau linia corpului meu ca și cum ar fi vrut să cunoască cele mai ascunse secrete.
Valuri de plăcere îmi străbate corpul, printre mângâieri și sărutări vinovate socoteam sunete de plăcere.
Nu a ezitat nici o clipă când s-a dezbrăcat și el în grabă, avea să mergem până la capăt.
- Te-am așteptat mult, te-am dorit din prima clipă, șoptește împrăştiindu-mi părul pe pernă.
Aș fi vrut să-i răspund, dar îmi era teamă că aș fi distrus acea clipă din cauza atitudinii mele de copilă neexperimebrata.
Au urmat clipe delicioase, clipe încărcate de intimitate și dăruire reciproca.
Când sentimentul de vinovăție începe să îmi înflorească in suflet, două bătăi în ușă și multe încercări de a o deschide mă fac să-mi doresc moartea înainte de condamnare.
Când am deschis ochii dezamăgirea mea a fost nemărginită, afară era deja lumina iar el lipsea.
Eram îmbrăcată în cămașa mea de noapte, iar starea de disconfort din zona intimă nu exista, asa cum aflasem din numeroase documentare.
- A fost un vis Medi, doar un vis...
Îmi duc mână la tâmplar încercând să mă liniștesc.
Prosopul pe care îl folosise Yan era frumos așezat pe un scaun, geamul larg deschis iar perdeaua trasă.
- Medi deschide odată ușa, ce se întâmplă?
Vocea mamei părea îngrijorată.
- Bună dimineața mamă! O salut dupa ce reușesc să o deschid.
- De ce te-ai închis?
- Mi-a fost frică de furtună, aveam impresia că se face curent iar ușa se mișca puțin.
- Of tare ești prostuţă, deși ai crescut te comporți ca un copil mic.
Ca și cum cineva o grăbea deschise usile dulapului și începe să-mi caute printre umerașe.
- Mamă ce faci?
- Trebuie să te îmbraci, mergem la sinagogă.
- Acum ce s-a mai întâmplat?
- Un eveniment...nu găsesc rochia aia turcoaz pe care ți-am luat-o anul trecut de ziua ta.
- Ce eveniment? A născut doamna Sharon?
- Mai are două luni până atunci...
- Atunci?
- Uite-o...am găsit-o!
Cu umerașul în mână mă împinge către baie.
- Fă un duș și mergem.
Rămasă singură îmi fac curaj și
îmi privesc chipul rușinată în oglindă și temătoare îmi mângâi buzele.
"Te-am așteptat mult, te-am dorit din prima clipă."
Cuvintele lui îmi umblau prin minte.
A fost în camera mea, l-am sărutat și am adormit în brațele lui iar faptul că am visat că ....era fascinant.
Felul în care m-am simtit în vis a fost de nedescris.
Cu mișcări lente îmi dezbrac cămașa de noapte pe care o las pe podea și intru în duș.
Pielea mea încă mirosea a...el, câteva crampe mă fac să mă îndoi.
Ochii îmi văd pe pata de pe cămașa lăsată pe podea.
- Pfff firar, tocmai acum, mormăi nemulțumită.
Cu o stare de spirit excelentă, mă îmbrac cu rochia cu fluturași albi pe la poale, acord o atenție mai mare asupra părului .
Il las liber.
Poate am noroc și îl întâlnesc pe Yan...pana acum m-a văzut îmbrăcată doar în haine de înmormântare așa cum chiar el le-a numit.
- Îmi place de tine că ești veselă, fericirea se citeste în ochii tăi pot să te întreb ce anume s-a schimbat?
Mă întreabă tata în timp ce mama îi aranja cravata.
- Am dormit bine, ridic ușor din umeri părând nepăsătoare.
Părinții mei au ales de această dată să mergem cu masina, după spusele mamei nu puteam merge în ţinutele astea pe stradă.
Ajungem repede, iar mulțimea strânsă în fața sinagogii demonstra faptul că ceva important se va întâmpla, mi-am urmat părinții și frații după ce am coborât din mașină.
Am salutat respectuos și am căutat-o pe Hedda cu privirea.
Dar cel care tot apărea în fața mea era Simon.
Îmbrăcat în costum cu perciunii atent ondulati și pălăria pe cap iar în ochi o pereche de ochelari de soare.
Îmi face din mâna și îmi zâmbește.
- Să intrăm, îi aud vocea tatălui meu.
Așteptăm să intre bărbații după care intrăm și noi, urcăm scările spre lojă apoi ne îndreptăm atenția spre tată.
- Iubiti evrei , dragi prieteni, mă bucur că ați răspuns invitației mele, după cum bine v-ați dat seama avem de sărbătorit un eveniment.
- Mra întreb despre ce este vorba, aud câteva socoteli în spatele meu.
- Știu că acest lucru se făcea în familie și acasa, dar eu am ales să împart acest moment important cu voi și mai exact să anunt logodnă dintre Simon și fiica mea Medi.
Ropote de aplauze urmate de câteva fluierături se auzeau prin sala.
Îl privesc speriată pe Simon iar el îmi zâmbește și îmi face semn cu mâna să cobor și să mă alătur lor.
Împinsă de la spate de mama și de alte femei ajung....la destinație.
- De ce Simon? Reușeam cu greu să-i șoptesc cât să nu mă audă nimeni decât el.
- Iartă-mă Medi, mă presează ai mei și...iartă-mă.
- Nu pot să te iert.
De ce? De ce acum când am descoperit o altă lume? De ce acum când simt că mă îndrăgostesc de necunoscut? De ce?
Tata vesel ni se alătură cu o sticlă de vin și două pahare pe care i le înmânează lui Simon.
Tatăl și bunicul lui Simon erau și ei prezenți și urmăreau mândri cele întâmplate.
Îndemnat și grăbit de tata lui Simon umple primulpahar pe care mi-l întinde.
Nu....nu puteam ...dacă îl luăm însemna că accept.
Iar logodnă era ca și căsătoria doar că nu locuiam împreună și nu întrețineam relatii intime dar dacă se întâmplă să nu mai fim împreună erau necesare acte de divorț.
Încercând să nu dea de bănuit celor din jur că sunt pe cale să clachez și să îl refuz în fața tuturor, Simon se așează în genunchi spre oroarea bărbaților și spre deliciul femeilor și îmi întinde paharul pentru a doua oară.
- Îți promit fericirea, îți promit o viața lipsită de greutăți, îți promit cei mai frumosi copii, îți promit că te voi iubi neconditionat.
- Simon...
- Acceptă, spune da!
Speriată de chipul aspru al bunicului său și de privirea încruntată al tatălui meu cu mâna tremurând iau paharul.
Bucuros și mândru Simon se ridică își scutură pantalonii de praf, își ia și el paharul și îl loveste ușor de al meu.
Trebuia acum să îl bem pentru a " încheia acordul", era primul pahar, al doilea trebuia să-l bem în ziua nunții.
- Totul va fi bine, ai încredere în mine, îmi promite Simon după care dă pe gât vinul alb, golind paharul.
Același lucru trebuia să-l fac și eu dar m-am multumit doar să-mi umezesc buzele cu vin.
Cred că apoi s-a vorbit despre zestrea mea și de preotul pe care familia lui Simon urmă să-l plătească părinților mei.
Eu eram pierdută, încercam cu disperare să găsesc o cale de evadare...iar el...însemna cheia spre libertatea mea.
Acum trebuia doar să-l găsesc....dar unde?
Tresar atunci când mâna mea este atinsă de Simon.
- Nu te mai feri, știi bine că acum am voie să te ating, iartă-mă Medi, iartă-mă, dacă mai simți măcar ceva pentru mine dă o șansă viitorului nostru.
Ochii lui îi confirma vorbele, l-am iubit în tăcere mult timp, mi-am dorit încă de când eram mică să-i devin soție, câtva timp veneam la sinagogă doar să-l văd, iar atunci când venea în casa mea împovărat de probleme eram în al nouălea cer...dar ca să îl accept ...trebuia să renunț la Yan...eram pregătită?
Smulsă din întrebările chinuitoare de gălăgia din spatele meu, Simon îmi oferă brațul pentru a ieși din sinagogă.
Il accept și ieșim.
Ca o ironie a sorții, exact în acel moment prin fața noastră trecea Yan și gașca lui gălăgioasă.
Îmbrăcat într-un tricou negru, mulat, blugii coborâţi ușor pe șolduri, cu părul răvășit și a privirea veselă, atunci când ne vede se oprește în loc.
- Yan.....Yan....îl striga Simon vesel.
- Medi hai să imi cunoști un bun si vechi prieten.
Merg la brațul lui hipnotizată, mă opresc în fața lui și îmi cobor privirea.
Nedumerirea și tristețea se citea cu ușurință pe chipul lui frumos.
- Yan ce faci ? Mă bucur să te văd.
- Bună Simon, pe aici și eu...
Deși vorbea cu el privirea o avea ațintită asupra mea.
- Medi nu este nevoie să te rusinezi, mi-o stârnește Simon, crezând că privesc în pământ comportându-mă ca o bună evreică.
- Așa este Yan mai îndrăzneț.
Imi ridică capul cu două degete lipite pe bărbia mea.
- Yan vreau să-ți fac cunoștință cu femeia care îmi va deveni soție.
Exact atunci am făcut greșeala să-l privesc.
Chipul lui devine aspru.
- Pisicuto te tii de prostii!
Am înlemnit, simțeam că primesc aer cu porția iar inima uită să bată, în mintea mea începea să se deruleze scene în care toți evreii prezenți vor arunca cu pietre în mine pentru rusinea adusă părinților mei.
Așteptam ca un condamnat să aud din gura sa că mă cunoaște si ca aseara a fost în camera mea și ne-am sărutat.
Pe buzele lui apare un zâmbet strâmb apoi se aplecă spre ....un ghemotoc de blana apărută de nicăieri la picioarele mele.
- Ți-ai luat pisică? Îl întreabă Simon amuzat.
- Simon mă bucur pentru tine,
Medi, mă bucur să te cunosc, ce pot să vă doresc casă de piatră nu?
- Yan sper că vei veni la nuntă, rolul cavalerului de onoare îți este rezervat.
- Nu aș rata pentru nimic în lume nunta voastră, așa că aștept invitația.
- Plăcerea este de partea noastră nu-i așa Medi?
Mă întreabă Simon vesel.
- Da...reușesc să rostesc.
- Acum vă las, trebuie să duc înapoi, pisicuţa, în parc.... pe banca ....de lângă nucul cel bătrân.
Schițează un zâmbet apoi pleacă fără să privească în urma lui.
- Este un tip de treaba și săritor, sunt sigur că îți va plăcea.
M-am prefăcut că nu-l aud și mi-am îndreptat spre grupul de femei care au venit să mă fericite.
Trebuia să scap de aici, trebuia să fug și să ajung în parc....la el.
Norocul a fost de partea mea, iar astăzi norocul meu s-a numit Hedda.
- Simon te rog să-mi elibereze prietena și să mă lași să mă bucur de ea cât mai pot, îmi smulge mâna care stătea pe brațul lui.
- Medi ce zici dacă merge să citim astazi in parc?
- Să citim?
- Of ți s-a urcat dragostea la cap, îi alimentează aceasta mândria lui Simon.
- Ai uitat că astazi aveam ora de lectură? Eu am venit pregătită.
Hedda desface fermoarul genții și scoate două cărți cu coperți groase.
Acum pe lângă aprobarea părinților mei aveam nevoie și de aprobarea lui Simon..
- Din partea mea sunteți libere să mergeți, ne spune Simon privind spre părinții mei.
Mama ca si cum nu ar vrea să intre în contradictoriu cu viitorul său ginere, îmi zâmbește strâmb și îmi spune.
- Bineînțeles poți merge, o să vă însoțească Iosef.
- Iosef nu poate, se grăbi Simon.
- Fetele vor merge singure, am ceva de rezolvat cu Iosef..... surpriză! Îmi spune bucuros.
Nu eram curioasă care ar fi surpriză lui, eram nerăbdătoare să ajung în parc unde el mă aștepta.
Ne-am luat la revedere de la toți cei prezenți și până la intrarea în parc nu am avut curajul să pronunț un cuvânt, dar în sinea mea știam că aveam să-i fiu recunoscătoare toată viața.
Când intru pe aleea care ducea spre nuc, îl văd, ținea în brațe pisicuţa pe care a adunat-o mai devreme de la picioarele mele și privea pierdut.
- Hedda....
- Du-te Medi, du-te și găsește răspunsurile după care tânjeşti.
Nu-i mai răspund și nici nu mai aștept să îmi spună ceva, pornesc spre el.
Îmi simte prezența dar nu arată acest lucru, mă așez alături de el, dar curajul mă părăsește si sunt incapabilă să vorbesc.
- De ce nu mi-ai spus că urmează să te căsătorești, pisicuţă?
- Nu am știut că se va întâmpla atât de repede.
- N-ai știut, destul de amuzant, și ce te-ai gândit până mă căsătoresc să experimentezi nu?
- Poftim? Tu te auzi?
Tremurând se nervi mă ridic glonț în picioare, același lucru îl face și el, pisica dispărând.
- Și eu care credeam că ești altfel...
Vizibil rănit și profund dezamăgit îmi întoarce spatele.
- Nu ar trebui să te comporți așa pentru că între noi nu s-a întâmplat nimic!
Mă grăbesc să-i spun iar el se întoarce fulgerător spre mine.
- Repetă!
- Înafară de un sărut și faptul că am adormit îmbrățișaţi nu s-a întâmplat nimic...restul a fost în visul meu.
Vorbesc dezamăgită.
Nervos mă apucă de umeri și începe să mă scuture.
- Yan....
- În vis? Nu-ți amintești nimic?
- Ce...ce să-mi amintesc?
- Ai leșinat după ce am făcut dragoste datorită stării tale euforice.
- Nu...nu-i adevărat, minți!
- Te-am asteptat mult, te-am dorit din prima clipă, îți sună cunoscut? Hai spune îți sună cunoscut?
