3

1.3K 109 15
                                    

Îmi plăcea atitudinea lui dar nu acum și aici, îmi încrucișez brațele la piept și ridic ușor din sprânceană.
- Păpușă ești dată naibii, nici o fata nu s-a completat niciodată în halul ăsta cu mine, ba din contră au fost foarte....drăgăstoase, pe când tu te comporți ca și cum aș avea ciumă.
Prefer să nu-i răspund, și asta nu pentru că nu vreau ci pentru că practic.... am muţit, chipul lui luminat doar de lampadar și de lună arăta divin.
Era înalt, bine facut, ochii îi străluceau de veselie și avea o privire cuprinzătoare, părul acum lăsat liber ușor ondulat și poate puțin cam mare, buzele carnoase pe care mereu și le uda cu limba, o DOAMNE voi ajunge în iad.

Și exact în iad voi ajunge dacă sunt prinsă, cum de la agonie la extaz este doar un singur pas, inima mi se oprește atunci când îl aud pe tata cum mă strigă.
-

Deci am aflat.....îmi spune zâmbindu-mi jucăuș.
- Pleacă, pleacă acum....
Încerc să-l alung fără să-l ating.
- Numele tău este Medi , acum știu...
- Medi este numele pisicii mele, acum pleacă, te rog, voi fi un om terminat dacă te vor găsi aici, te rog.
- Of bine pisicuţo, plec dar mâine după amiaza te aștept în acelasi loc precizat astăzi , și dacă nu vii știi ce se va întâmpla.
- Pleacă!
În noaptea asta Dumnezeu mi-a demonstrat pentru a mia oară că mă iubește pentru că atunci când tată a pășit în grădină, el deja era pe partea cealaltă a gardului.
- Medi, aici erai...
- Tată...eu...
Deși simt cum îmi tremura și măduva în oase încerc să mă liniștesc și să mă consolez cu gândul că nu a văzut și nu a auzit nimic.
- Căsătoria cu Simon nu îți dă pace nu-i așa?
Răsuflu ușurată.
- De ce ar trebui să mă căsătoresc?
Tata mă ia de mână și mă conduce la bancă, se așează și mă îndeamnă să fac și eu același lucru.
- Draga mea, nu poți rămâne lângă noi o viață, trebuie să-ți construiești o familie, să te înmulțești, așa cum scrie la carte.
- Tată ce s-ar întâmpla dacă un evreu ar vrea să se căsătorească cu o femeie "străină".
Chipul tatălui meu a devenit deodată aspru și de nepătruns, îmi cobor privirea în pământ pregătită să îmi cer scuze.
- Medi știi ce spune cartea?
- Tată, doar am întrebat , iartă-mă.
- "Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. “De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”
- Iartă-mă.
- Viata ți se pare roz pentru că eu și mama ta am creat întotdeauna în jurul tău fără ca tu să știi bariere care au avut ca rol de protecție, ne-am mutat într-un oraș liniștit, avem o casă minunată, traiul nostru este decent.
- Vă mulțumesc!
Când mi-am ridicat privirea într-un final spre el am văzut lacrimi și am stiut exact ce este în sufletul lui.
- Nu o să vă dezamăgesc niciodată.
- Sper scumpo, sper, acum hai la culcare ești îmbrăcată subțire și este rece.
Am adormit rapid chiar dacă prezența lui o simțeam lângă mine.
- Medi, trezirea, de când ai devenit o leneșă?
Mama mai nervoasă ca niciodată probabil deranjată de cele întâmplate ieri deschide ușa camerei mele brusc.
- Gata mamă m-am trezit,
- Toți suntem gata iar tu nu, în dimineața asta vei sări peste micul dejun, hai îmbrăcate mai repede.
Nu este corect și nici moral să spun asta dar m-am săturat până peste cap de părerile celor din jur.
Nu mi-a luat mult timp să mă pregătesc așa că în nici 10 minute eram deja alături de părinții mei în drum spre sinagogă.
Deși eram în întârziere după spusele mamei, tata a optat pentru o mică plimbare, mașina rămânând în garaj.
Drumul nu era unul lung dar eu încă mă simțeam adormită și totul în jurul meu părea o confuzie totală până când l-am auzit pe el.
De fapt prima dată i-am auzit râsul inconfundabil și m-am oprit, ochii mei au început să-l caute cu o disperare pe care nici eu nu mi-o pot explica.
Când în sfârșit l-am zărit înconjurat de fete frumoase, el îmi privea părinții șocat.
- Medi tot nu ai reusit să te trezești? Vocea mamei mă scoate din starea în care intrasem.
Cu capul în pământ mă alătur ei și păstrez tăcerea până am ajung în fața sinagogii.
Aici era locul unde eu mă simțeam acasă, era locul unde simțeam cum mă eliberam de toate.
Încă de la intrare se simte în aer, un iz de lemn vechi , amestecat cu  mirosul  lumânărilor aprinse pentru sărbătoare sau pentru morti , în prima încăpere .

IERI, AZI ȘI POATE MÂINEUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum