Cu Tine Sub Nori (In Curs De Editare)

Capitolul 4

     Soarele a apus demult dar eu încă nu ma pot mișca de pe zid. Ma joc cu piciorul făcând linii pe pământ și îmi mai șterg obrajii inundați de lacrimi cu mâneca. Încă nu pot sa îmi revin, cu toate ca nu ar trebui sa sufăr atât.

     Nu știu cât este ceasul asa ca decid sa deschid telefonul pana la urma.
Apăs butonul de start și aștept sa se deschidă  ecranul, însă înainte de a putea vedea cât de târziu este, display-ul mi se umple de notificări de mesaje și apeluri pierdute.

   Pufai enervata ignorând inițial mesajele, insa ma răzgândesc mai apoi și le șterg pana la ultimul fără ca măcar sa le deschid. Oricum, știu deja ce ar putea sa scrie în ele, având în vedere ca toate sunt de la Adam.

       Este deja miezul nopții, nu știu de cât timp stau aici dar știu ca ar trebui sa plec. Însă nu am curaj sa înfrunt din nou  nervii Tinei asa ca nu știu ce sa fac.

    Soneria telefonului ma face sa tresar atunci când începe dintr-odata sa se audă în liniștea nopții si îl scot repede din buzunar sperând ca zgomotul lui sa nu atragă și nedoriți pe lângă mine.
 

-Ce naibii mai vrei de la mine, Adam? Nu ți-a ajuns cât am suferit din cauza tuturor rahaturilor pe care continui sa le faci?

      Stiu ca nu ar fi trebuit să răspund, ar fi fost normal sa ma tin de promisiunea pe care mi-am facut-o si sa ma tin departe de el prin toate mijloacele. Dar starea de sevraj in care ma aflu nu imi da voie  sa fiu rațională.

–Ella, dacă ai vrea sa vii pana aici, as putea sa îți explic, nu e ce crezi tu. Îmi pare rău că ai venit tocmai atunci și..

–Pe bune, Adam? Îți pare rău că am venit atunci, nu pentru ce făceai? Încep sa rad și ma ridic de pe zid începând sa merg nervoasa pe lângă el. Nu cred ca mai are rost, Adam. Știi, ai fost tot ce mi-am dorit vreodată și nu cred ca as putea sa trec peste ce ai făcut.

—Iubito, doar lasă ...

—Nu ma mai suna, ii spun plângând si închid telefonul pentru a nu mai fi deranjata.

     Mă las sa alunec incet pe jos dărâmată de tot ceea ce am putut sa traiesc în această seară si imi infasor brațele in jurul genunchilor rezumându-mi capul pe ele. Închid ochii strâns si astept cateva secunde sperând să reusesc sa ma trezesc si totul sa fi fost doar un vis urât dar se pare ca doar relația noastră a fost un vis frumos deghizată într-un coșmar.

     Nu stiu ce voi face pe mai departe dar voi urma sfatul Tinei si voi incerca sa trec cât mai repede posibil peste, voi incerca sa repar gaurile facute in suflet. Sper doar ca voi si reuși.

—Fetele ca tine nu ar trebui sa umble noaptea singure pe afara.

     Ma întorc surprinsa și tresar când observ un bărbat înalt și  beat cum se apleacă spre mine cu un rânjet sinistru pe fata făcându-ma imediat sa ma înfior.

     Nu ii răspund, în schimb ma sprijin în mâini încercând sa ma ridic cât mai repede de jos și sa plec de lângă el, insa nu imi ofera prea mult timp de reactie caci  o mana imensa ma prinde de umăr și ma împinge înapoi pe pământ făcându-ma sa gem de durere la contactul cu pământul.

-Ia spune păpușă, ce faci aici? Ești o tarfa mica în așteptare de clienti? Ce-ai zice de una gratis ? îmi vorbește fix spre gura și strâmb vizibil din nas când ii simt respirația urat mirositoare.

   Incerc sa imi revin din șocul inițial si îl împing puternic cât sa ii pot vorbi înainte să fac si altceva.

–Si cine naibii te crezi, vreun Adonis al tomberoanelor? Știi cui poți sa ii spui "păpușă"? Fix lui mă-...