Cu Tine Sub Nori (In Curs De Editare)

Capitolul 26

       Pășesc apăsat în urma lui Jessie pe măsură ce înaintăm pe holul luminat doar de câteva becuri albastre. Totul este cât mai întunecat, probabil pentru a crea o atmosfera cât mai intimă posibil. Îmi simt inima bătând puternic și nu este de emoții, sunt pur și simplu terifiata de ceea ce fac acum.
     Privesc fascinată încăperea, salonul imens ce ni se deschide la capătul holului. Am mai fost în cluburi însă niciunul de genul asta. În mijlocul încăperii observ o scena destul de mare cu niște bare metalice înfipte în podea și simt imediat un tremurat ușor ce îmi răscolește toate simțurile și toată conștiința. Brusc, realizez ca acolo va trebui sa stau și eu. Tot ce mai sper este ca Jessie sa fie de acord cu ce am discutat pe drum înainte sa ajungem, și anume ca eu sa dansez doar pe scena, fără alte show-uri private sau alte... contacte, sa zic așa.

   - Ți-am spus ca îl vei avea pe Kai mereu cu tine, cu voi lângă scena, nu? Îmi spune oprindu-se brusc și făcându-mă și pe mine sa ma dezechilibrez.

   Nu sunt în stare sa rostesc vreun cuvânt acum, asa ca ma rezum la a clatina din cap. Nu îmi spusese dar tot nu ma simt mai liniștită.

   Jessie continuă să îmi prezinte clubul de care este atât de mândră, nu contenește cu laudele la adresa afacerii sale și o cred ca este atât de încântată; și eu as fi dacă nu m-aș afla acum în situația asta.
     Continui sa o urmez în tăcere când trecem prin toate încăperile clubului, nu ma așteptam să fie atât de mare dar Jessie avea dreptate când a spus ca este foarte select. Când trecem prin dreptul camerelor în care se desfășoară show-urile private simt cum încep sa cedez iar starea puternica de leșin ce ma încearcă de câteva ore mi se accentuează tot mai mult. Ma opresc fără sa mai am putere sa continui toată sarada asta cum ca eu sunt puternica și rezist unei asemeni presiuni și o prind pe Jessie de umăr forțând-o sa se oprească.

     - Te rog, nu ma pune sa fac asta, spun arătând spre camerele întunecoase și frumos decorate. Cred ca voi rezista sa dansez, sa animez, sa fac ce vrei tu pe scena, dar nu ma pune sa fac și asta. Nu pot, Jessie, crede-mă ca nu pot.

   Ii spun totul plângând și simțind cum ma rupe durerea pe dinăuntru, ar trebui sa fii de piatra sa nu observi cât de tare ma deformează durerea iar Jessie pare sa nu empatizez deloc cu suferința mea, cel puțin chipul ei nu îmi exprima nimic.

    - Vom discuta mai târziu despre asta, spune trăgând-și ușor mana din strânsoarea mea și continuând sa meargă, acum trebuie sa te pregătești. Peste câteva ore vei începe.

      Nu pot sa nu ma sprijin de perete când aud asta. Știam ca tot va trebui sa încep, dar nu credeam ca acum, atât de repede, când încă nici nu realizez prea bine ceea ce fac.

    - Deja încep? Spun surprinsa și totodată răpusă de veștile primite.

   
...

    - Ai de gând sa folosești alea sau doar te uiți la ele? O voce dura răsună din spatele meu făcându-mă sa tresar și sa scap fardurile din mana, acestea căzând cu zgomot pe podea.

   Îmi revin cât de repede pot și ma las în jos pentru a aduna bucățile sparte din fardurile colorate doar pentru a le arunca. Fata înaltă ce ma studiază cu o mina încruntata sigur nu le mai poate folosi.

    - Îmi cer scuze, spun destul de jenata de lipsa mea de atenție, eu sunt-

  - Da, știu, pufai enervata fata și își încrucișează mâinile la piept, ești fata cea nouă. Tu ești cea proaspătă acum.

    Pare destul de nervoasa pe ceva ce eu as fi făcut fără sa știu, sau pe mine pur și simplu, însă la auzul felului în care sunt perceputa acum nu îmi pot ascunde zâmbetul ce mi se arata pe chip acum, iar asta nu o face pe cea din fata mea decât sa își dea ochii peste cap și sa plece trântind ușa în urma ei.