Cu Tine Sub Nori (In Curs De Editare)

Capitolul 10

-Hei, uită-te la mine. Și îmi ia cu doua degete bărbia făcându-mă sa ridic privirea spre el. De ce suferi atât de tare? Ma întreabă cu o voce caldă. Prea calda pentru a fi adevărată.

-Nu contează, îmi cer scuze ca te-am îmbrățișat, eram doar supărată. Nu se va mai întâmplă, stai liniștit. Încerc sa ma conving mai mult pe mine de asta.

Ma ridic brusc de lângă el și ies afara din bar, luând bineînțeles și sticla cu mine, continuând sa beau din ea.

-Chiar nu cred ca este o idee buna sa bei atât. Serios, de câte ori ai băut în viata ta?

Dar alcoolul deja își face de cap amețindu-mă complet și ma întorc nervoasa spre el țintuindu-l cu degetul în piept.

-Adica ce vrei sa zici? Ca nu sunt în stare sa beau? Și mai duc încă o data sticla la gura. Fetita asta nu știe naibii cum o fi sa uiți de tine? Urlu.

Ma privește calm și, chiar dacă sunt beată , vad ca este încurcat. Nu știe ce sa facă, cum sa ma ajute.

-Și-apoi, ce tot vrei de apari mereu după mine? Ce am putut greși sa te ții în halul asta după mine? Ești jalnic, nu pricepi? Nu te vreau, nu ești prietenul meu, nu ești iubitul meu, ești un nimeni pentru mine.

-Și cine e iubitul tău, Adam ? Ala pe care îl doare în cur de tine și de viata ta? Tipa la mine și se apropie amenințător. Clar l-am scos din minți acum. Cat de oarbă poți fi sa nu vezi în fata ta decât viata ta perfectă care, apropo, este perfecta doar in mintea ta bolnava. Ma apuca cu amândouă mâinile de umeri și ma zgâlțâie ușor.

Îl privesc cu atâta ura încât își ia imediat mâinile de pe mine de parca l-aș fi ars.

-Dispari! Spun și plec in compania noii mele prietene, sticla pe jumătate goala.

-Lasă sticla aia și vino înapoi, striga mergând încet în urma mea.

-Ce naibii te ții după mine? Nu pricepi deloc o aluzie? Idiotule.

-Ești o nebuna beată și nu te mai suport. Din partea mea poți face ce vrei. Și pleacă nervos trecând pe lângă mine și lovindu-ma cu umărul în trecere.

Oficial sunt o cretina. Singurul om care a vrut sa fie lângă mine a plecat pentru ca sunt o cretina. Îmi țin sticla strâns lipita de mine și ma așez pe bordura din fata barului, rugându-mă sa ploua. As vrea acum, mai mult ca niciodată, sa ploua. Știu ca asa mi-as reveni sigur.

-Bună seara, scumpete, ce faci singurica pe aici?

Ridic ochii și vad un tip înalt, foarte bine îmbrăcat ce nu pare sa aibă nicio legătură cu locul din care tocmai am ieșit. Cumva îmi prezintă încredere dar, după ce am băut mai mult de jumătate din sticla de whisky, pana și o rata mi-ar prezenta încredere.

-Ma distrez. Ii spun nonșalant făcând valuri cu mâna și zâmbind tâmp.

-Vrei sa mergem în alta parte sa ne distram, promit ca nu îți fac nimic rău.

OK, dacă zici asa, sigur ești de încredere, gândesc rapid. Asa ca ma ridic cu greu de pe pietrele pe care stăteam și, împinsă de vocile din capul meu amețit de aburii alcoolului, îl iau de mana pe noul meu amic urmandu-l oriunde ma duce.

Încă nu realizez exact ceea ce fac... Simt doar ca trebuie sa fac ceva sa uit de starea astea, de Adam, de mama, de Rain, de tot. Vreau sa uit.

Și cum as putea sa uit mai bine dacă nu în compania unui străin?

Clubul in care m-a dus nu este departe de bar, având în vedere ca am mers pe jos tot drumul. Totul arata ca și cluburile în care obișnuiam sa merg cu Adam , semiobscuritatea este prezenta, iar dacă ai vrea sa comanzi o bere la bar, ar trebui sa urli ca să fi înțeles. Și cred ca și asa ți s-ar greși comanda.